Extras din document
Obiectul Teoriei Generale a Dreptului
TGD este una dintre stiintele juridice care studiaza fenomenul juridic in ansamblu, sau etimologia dreptului, for,ele sale de manifestare, legatura dreptului cu constiinta juridica si statul.
In general stiintele juridice au ca obiect de studio fenomenul juridic, insa stiintele juridice de ramura cerceteaza normele si institutiile juridice care caracterizeaza fiecare ramura a dreptului (drept penal , drept civil, drept constitutional). Spre deosebire de acestea TGD studiaza legile generale ale vietii juridice, notiunile si categoriile care sunt valabile pentru toate ramurile dreptului.
Metode de studiu ale Teoriei Generale a Dreptului
1. metoda istorica: dreptul si statul sunt analizate in evolutia lor istorica, delimitindu-se ceea ce este constant, ceea ce a rezistat, evoluind in cursul diferitelor etape istorice,
2. metoda logica: TGD opereaza, ca si alte stiinte sociale, cu categoriile si legile logicii formale,
3. metoda comparativa: institutiile dreptului, dintr-un sistem juridic sau tara, sunt studiate in comparative cu cele ale altor sisteme sau tari,
4. alte metode: metoda sociologica, metoda experimentala, etc.
DEFINITIA SI TRASATURILE DREPTULUI
Notiunea de drept are doua sensuri:
- pe de o parte se refera la dreptul obiectiv, adica ansamblul normelor de conduita impusa prin forta coercitiva a statului, intr-o societate de constrangere, la un moment dat
- al doilea sens, dreptul subiectiv, se refera la dreptul unei personae, parte intr-un raport juridic, de a pretinde celeilalte sau celorlalte parti sa deruleze o anumita conduita sub sanctiunea fortei coercitive a statului.
Dreptul obiectiv reprezinta ansamblul normelor stabilite sau recunoscute de stat in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat si a caror respectare este obligatorie, fiind garantata de forta coercitiva a statului.
Trasaturile dreptului:
1.- este un fenomen social volitional, intrucat reglementeaza conduite derulate in cadrul societatii iar in cadrul sau se regaseste vointa de stat si vointa generala a societatii.
Dreptul este un fenomen dublu volitional pentru ca normele juridice se adreseaza unor comportamente individuale care in general au la baza vointa de a produce efecte juridice,
2 – caracterul normativ rezida in aceea ca dreptul este alcatiut din norme juridice care descriu reguli de conduita impersonale si de aplicabilitate repetata,
3 – caracterul obligatoriu consta in faptul ca, dintre toate normele sociale, doar normele juridice sunt garantate de forta coercitiva a statului. Nerespectarea, dispozitiilor normelor juridice, atrage raspunderea juridica, adica aplicarea sanctiunilor descries in normele respective.
Dreptul si normele sociale
Conduita individului in cadru social suporta simultan actiunea a nenumarate norme.
Termenul de norma desemneaza o regula generala, o unitate de masura, un standard stabilit de oameni pe baza unei experiente de viata si care reprezinta un indreptar pentru comportarea si activitatea umana.
Normele sunt foarte diferite, ele rezultand fie din confruntarea omului cu legile naturii, fie din interactiunea comportamentelor umane.
Normele sociale sunt de mai multe feluri:
- norme tehnice
- obiceiuri
- norme morale
- norme politice
- norme juridice
- Normele tehnice:
Reglementeaza conduita oamenilor in procesul de productie, in raport cu obiectul muncii, cu mijloacele de productie si uneltele de munca. Ele exprima rezultatul confruntarii dintre conduita umana si legile naturii, scopul lor principal este ca omul, in procesul de productie, cu un effort minim sa obtina un maxim de rezultat.
Normele tehnice ca si celelalte norme sociale au rolul de a conserva si generalize experientele umane pozitive.
O norma tehnica este si o reteta culinara, si o formula a unui parfum sau un patent industrial. Numeroase norme tehnice au fost incorporate in norme juridice, dobandind o forta obligatorie garantata de stat,
- Obiceiul sau Cutuma:
Reprezinta o norma sociala aparuta in urma unor indelungate experiente umane, a avut un rol important din societatea primitiva pana in evul mediu. In prezent, in raport cu alte norme, obiceiul are o pondere redusa,
- Normele morale:
Morala sau etica reprezinta un ansamblu de idei, conceptii si reguli despre ceea ce este permis sau interzis, bun sau rau, moral sau immoral. Criteriile pentru aceste valori difera de la o epoca la alta, sau de la un popor la altul.
Normele morale recomanda indivizilor conduite pozitive in raport cu idea de bine si de dreptate. Nerespectarea acestor norme atrage oprobriul public, dispretul, respingerea colectivitatii.
Unii teoriticieni considera ca dreptul este o minima de morala, in sensul ca minimul moralei elementare se regaseste in normele juridice. Normele, morale spre deosebire de cele juridice, nu imbraca o forma scrisa, iar respectarea lor nu este garantata de forta coercitiva a statului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Obiectul Teoriei Generale a Dreptului.doc