Obligațiile părinților față de copii

1. Noţiunea ocrotirii părinteşti

Prin noţiunea de ocrotire părintească se desemnează totalitatea drepturilor şi obliga¬ţiilor acordate de lege părinţilor pentru a asigura creşterea şi educarea copiilor. Instituţia ocrotirii părinteşti este tratată în Titlul III, capitolul I, secţiunea I din Codul familiei sub denumirea de „Drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de copiii minori”, care se completează cu dispoziţiile Legii privind protecţia şi pro¬mo¬varea drepturilor copilului, nr. 272/2004. Potrivit legislaţiei actuale, în privinţa ocrotirii copilului drepturile sunt recunos¬cute deopotrivă ambilor părinţi, indiferent dacă acel copil este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie.

Studierea ocrotirii părinteşti presupune, în primul rând, definirea noţiunii de copil.

Conform art.1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 20 noiembrie 1989, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor când, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub această vârstă.

Se observă deci că între noţiunile de copil şi minor nu există identitate, cea din urmă fiind mai cuprinzătoare .

Legislaţia română nu cuprinde o terminologie unitară, ci se folosesc alternativ (fără nicio justificare) noţiunile de minor, copil sau copil minor, diversitatea provenind în primul rând din numărul mare de acte normative care nu au fost corelate între ele. De lege ferenda s-ar impune unificarea terminologică pentru a se putea delimita clar domeniul de aplicare al ocrotirii părinteşti şi al protecţiei alternative.

2. Drepturile şi îndatoririle părinteşti

2.1. Drepturi şi îndatoriri privitoare la persoana copilului

Ocrotirea părintească fiind concepută să servească în exclusivitate interesele copi¬¬¬lu¬lui minor, de a fi crescut şi educat în bune condiţiuni, are un cuprins în care preva¬lează, pe de o parte, îndatoririle, drepturile fiind recunoscute numai în măsura în care sunt necesare îndeplinirii îndatoririlor, iar, pe de altă parte, prevalează drep¬turile şi îndatoririle la persoana copilului, faţă de cele privitoare la bunurile sale.

2.2. Dreptul de a stabili locuinţa copilului şi de a l ţine

Îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor părinteşti precum şi exercitarea drep¬tu¬rilor acestora cu privire la persoana copilului minor nu se pot realiza decât dacă copilul minor locuieşte împreună cu părinţii săi. Potrivit art. 100 alin. (1) C.fam. „copilul minor locuieşte la părinţii săi”, iar art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 statorniceşte că domiciliul copilului minor este la părinţii săi.

Acestui drept al părinţilor i se pot aduce limitări atunci când este exercitat contrar intereselor minorului. Astfel, potrivit art. 102 C.fam., dacă minorul a împlinit vârsta de 14 ani, poate solicita autorităţii tutelare să i încuviinţeze o locuinţă deosebită de a părinţilor săi, cu condiţia ca aceasta să fie în interesul desăvârşirii învăţăturii şi a pregătirii sale profesionale. Desigur, astfel de situaţii sunt cu totul de excepţie, pentru adoptarea unor atare măsuri, autoritatea tutelară şi instanţa de judecată trebuind să analizeze cu mult discernământ întregul complex de factori pentru a hotărî numai în scopul avut în vedere de legiuitor şi în interesul copilului.

Lipsirea de libertate sau răpirea unui minor este sancţionată şi de Codul penal cu închi¬soarea, fiind infracţiune [art. 189 alin. (2) C.pen.].

2.3. Dreptul de îndrumare a copilului minor

Dreptul de îndrumare constă în facultatea pe care părinţii o au de a orienta actele copilului, de a decide potrivit legii cu privire la tot ce vizează creşterea şi educarea sa, sănătatea, dezvoltarea fizică, învăţătura şi pregătirea sa profesională . Acest drept este corelativ îndatoririi de a creşte copilul. Fără să putem face o enumerare completă a atributelor părinteşti în exercitarea acestui drept, amintim, exemplificativ, că el se realizează prin: facultatea de a hotărî felul învăţăturii şi pregătirii profe¬sionale; dreptul de a orienta contactele şi anturajul copilului minor etc. Toate atribu¬tele în acest sens trebuie exercitate conform cu legislaţia în vigoare şi cu respectarea interesului copilului .