Ordinea Juridică Comunitară

Ordinea juridică comunitară - o nouă ordine juridică

O dată instituite Comunităţile europene şi ulterior Uniunea Europeană, statele membre au încredinţat o parte a suveranităţii lor unor organisme suprastatale, fie prin renunţarea, fie prin transferarea unor atribute naţionale. Aceste atribute nu pot să fie restituite autorităţilor statelor membre. De aceea, transferul de putere către instituţiile comunitare este considerat a avea o natură ireversibilă. Aprecierea asupra naturii transferului de putere poate fi făcută referitor la integralitatea şi unitatea puterilor acordate. Nu este admisibil ca unul sau mai multe state membre să poată renunţa într-o măsură mai mică la atributele în cauză în timp ce alte state să fie nevoite să accepte renunţări importante pentru că s-ar putea ajunge la poziţii de subordonare sau de inegalitate.

Principiul egalităţii de tratament trebuie să fie respectat întocmai. Statele membre nu pot realiza alte avantaje decât cele ce pot fi obţinute prin repartizarea echitabilă a drepturilor şi îndatoririlor precum şi prin aplicarea corectă a actelor juridice comunitare. În momentul în care, datorită inacţiunii unei autorităţi comunitare în aplicarea unei dispoziţii legale, s-ar putea deduce că aceasta din urmă nu mai este actuală, iar unele reguli naţionale s-ar putea consolida şi ar deveni prejudiciabile, statele membre nu pot reţine libertatea de acţiune discreţionară, iar Comunitatea nu-şi pierde autoritatea, cu toate că unele dintre organele sale sunt culpabile. Regulile naţionale nu trebuie să fie incompatibile cu principiile comunitare.

Principiul solidarităţii comunitare trebuie luat în considerare pentru asigurarea echilibrului între partenerii comunitari.

Fundamentul Comunităţilor şi al Uniunii va fi reprezentat de o nouă ordine juridică, care va trebui să se impună pe lângă ordinea juridică naţională din fiecare stat membru sau în cadrul acesteia. Întrebarea care se pune în acest context este dacă dreptul comunitar va putea avea o existenţă de sine stătătoare, independent de sistemele juridice naţionale sau va trebui să fie integrat în aceste sisteme sau într-un sistem ierarhic de eficacitate.

ACQUISUL COMUNITAR

Acquis-ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi şi obligaţii comune ce se aplică tuturor statelor membre. Acesta include:

• conţinutul, principiile şi obiectivele politice ale tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene, precum şi ale tuturor acordurilor care le-au modificat în timp, inclusiv tratatele privind aderarea noilor membri;

• actele cu putere obligatorie adoptate pentru punerea în aplicare a tratatelor (directive, regulamente, decizii);

• recomandările şi avizele adoptate de instituţiile Uniunii Europene;

• celelalte acte adoptate de instituţiile Uniunii Europene (declaraţii, rezoluţii, decizii-cadru etc.);

• acţiunile comune, poziţiile comune, convenţiile semnate, rezoluţiile, declaraţiile şi alte acte adoptate cu privire la Politica externă şi de securitate comună;

• acţiunile comune, poziţiile comune, convenţiile semnate, rezoluţiile, declaraţiile şi alte acte adoptate cu privire la justiţie şi afaceri interne;

• acordurile internaţionale încheiate de Comunităţi şi cele încheiate de statele membre ale UE cu privire la activitatea acesteia din urmă;

• jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Acquis-ul comunitar este sinonim cu dreptul comunitar în sens larg şi este într-o continuă dezvoltare şi transformare, deoarece unele acte legislative au fost abrogate, iar altele sunt adoptate. Deşi nu se poate indica un număr exact de pagini de Jurnal Oficial, este cert faptul că acesta a depăşit 100 000 pagini.