Organizarea justiției

Curs I

Consideratii generale asupra organizarii sistemelor judiciare. Jurisdictia si rolul ei in statul de drept.

1. Notiunea de jurisdictie

2. Jurisdictia ca functiune

3. Jurisdictia ca serviciu public

1. Notiunea de jurisdictie

Conceptul de jurisdictie are mai multe acceptiuni, doua dintre acestea fiind relevante in procesul de infaptuire a justitiei in statul de drept. Intr-o prima acceptiune, termenul de jurisdictie desemneaza puterea de a decide asupra conflictelor ivite intre diferitele subiecte de drept, personae fizice sau juridice, prin aplicarea legii. Cuvantul jurisdictie vizeaza prerogativele si autoritatea conferite unor categorii statale in scopul aplicarii legii, mai concret al infaptuirii justitiei.

De accea s-a afirmat ca notiunea de jurisdictie ca “putere” este insuficienta pentru o calificare corecta a conceptului, deoarece, jurisdictia, este in realitate o “putere-datorie”. Intr-adevar, judecatorul are nu numai facultatea de a judeca, ci si datoria administrativa de a o face. De aceea se poate afirma ca termenul de putere (cu referire la jurisdictie) nu este opus celui de functiune. Acesta din urma reprezinta un “complex de acte” pe care un organ statal trebuie sa le indeplineasca. Puterea atribuita organelor abilitate cu solutionarea unor conflicte intervenite in viata sociala reprezinta mijlocul prin care se realizeaza functia de administrare a justitiei.

Intr-o a doua acceptiune, jurisdictia desemneaza totalitatea organelor prin care statul distribuie justitia. Constitutia si legea de organizare a sistemului judiciar se refera uneori la “instante” si “tribunale” tocmai in aceasta acceptiune. Exista si autori care desemneaza jurisdictia prin totalitatea persoanelor carora legea le recunoaste “puterea” de a decide asupra litigiilor prin acte avand autoritate de lucru judecat. Acesta acceptiune a conceptului de jurisdictie prezinta interes teoretic si practic din punct de vedere al studiului organizarii sistemului judiciar.

Activitatea de jurisdictie decurge din suveranitatea statului, ceea ce inseamna ca ea se intinde asupra intregului teritoriu al tarii respective. In acest sens se poate face distinctie intre jurisdictia nationala si cea internationala (care in dreptul international privat este o prelungire a celei dintai). Dar judecatorii au caderea de actiona doar in anumite limite ale teritoriului national. Avand in vedere semnificatia primelor doua acceptiuni, prezentate anterior, vom formula consideratii asupra jurisdictiei ca “functiune” si ca “serviciu public”.

2. Jurisdictia ca functiune

Functiunea judiciara in statele moderne se realizeaza prin organe specializate. Intr-un stat de drept puterea emana de la popor si apartine acestuia. Ca urmare, puterea de stat este unica si suverana, care presupune realizarea ei prin diferite categorii de organe ale statului carora li s-au stabilit o serie de atributii specifice si relativ autonome.

Activitatea judiciara se delimiteaza in mod esential de atributiile si actele autoritatilor legiuitoare. Deosebirile vizeaza organizarea, constituirea si activitatea celor doua categorii de autoritati, precum si existenta unor proceduri diferite prin care se realizeaza functia judiciara si legislativa.

2a. Actul jurisdictional si actul administrativ

In scopul prezentarii trasaturilor particulare ale actului jurisdictional, au fost adoptate mai multe criterii. Acestea vizeaza, in general, forma si substanta actului emis de o autoritate publica. Un prim criteriu formal se refera la organul emitent. In aceasta conceptie, actul ce emana de la o autoritate judecatoreasca constituie un act jurisdictional. Este un criteriu formal important, dar nu se poate ignora faptul ca, nu toate actele pronuntate de instantele judecatoresti au un caracter jurisdictional, dupa cum exista si autoritati administrative ce au caderea de a emite acte jurisdictionale.

In actul jurisdictional intervin trei subiecti: statul, prin intermediul judecatorului, reclamantul si paratul. In actul administrativ avem, pe de o parte, statul, iar pe cealalta parte, cetateanul. De aici s-a tras concluzia unei diferente esentiale intre cele doua categorii de acte, subliniindu-se ca in cadrul actului jurisdictional statul nu actioneaza in interes propriu, in timp ce in cadrul actului administrativ actioneaza in favoarea sa. Altfel spus, in actul administrativ statul este parte in conflict, in timp ce in cazul actului jurisdictional intervine pentru solutionarea litigiului dintre alti subiecti de drept.

In cadrul criteriilor formale trebuie sa mentionam si desfasurarea activitatii judiciare sub forma de proces, deci in cadrul unei proceduri prestabilite de lege. Asadar, judecatorul nu actioneaza la intamplare, ci dupa o procedura riguros determinata de lege.

Criteriile formale nu sunt de natura sa realizeze o delimitare categorica a actului jurisdictional fata de actul administrativ, astfel ca, unii autori au recurs si la unele criterii materiale.