Planificare Familială

ARGUMENTE ÎN FAVOAREA PLANIFICĂRII FAMILIALE

a) avantajele pe care PF le aduce stării de sănătate a femeilor mame şi a copiilor;

b) relaţiile dintre populaţie şi dezvoltare;

c) dreptul persoanelor şi al cuplurilor de a lua decizii privind propria fertilitate, pe baza unei informări corecte.

Beneficiile aduse stării de sănătate

efecte adverse ale fertilităţii neregulate asupra sănătăţii şi bunăstării la nivelul familiilor şi la cel al colectivităţilor. Cele mai afectate categorii sunt femeile şi copiii.

În fiecare generaţie se înregistrează decese ale femeilor datorită sarcinilor şi naşterilor (mortalitatea maternă)

Anual, peste 585.000 decese ale femeilor în lume, datorită complicaţiilor sarcinilor şi naşterilor (peste 1.600 decese în fiecare zi)

Indicele mortalităţii materne variază între o medie de 27 decese materne la 100.000 născuţi vii (cazul ţărilor dezvoltate) şi o medie de 480 decese materne la 100.000 născuţi vii (cazul ţărilor în curs de dezvoltare)

Extremele ar fi de 2-9 la 100.000 născuţi vii (ţările din nordul Europei) şi 1000 la 100.000 născuţi vii (unele regiuni din Africa).

trei factori care se corelează strâns cu indicii mortalităţii materne:

a) Vârsta mamei. Atunci când această vârstă este de până la 15 ani, mortalitatea maternă este de 7 ori mai mare decât cea a categoriei de vârstă de 20-24 de ani.

b) Numărul sarcinilor. Riscul de deces este mult mai mare în cazul femeilor care au peste 5 naşteri, şi mai ales dacă au vârsta sub 19 ani sau peste 35 de ani.

c) Intervalul dintre sarcini. Riscul este mai mare în cazul celor care rămân însărcinate succesiv, la scurte perioade.

Mortalitatea infantilă (decesele copiilor în vârstă de până la un an) înregistrează, asemănător mortalităţii materne, valori mult mai mari în ţările în curs de dezvoltare (de circa 10 ori ), comparativ cu ţările dezvoltate.

Riscurile de mortalitate infantilă sunt mai mari atunci când vârsta mamei este de până la 20 de ani sau peste 35 de ani. De asemenea, acest risc este mai accentuat dacă naşterile copiilor unei femei se succed la intervale scurte.

Dacă ar fi să rezumăm, decesele femeilor mame şi ale copiilor sunt strâns corelate cu sarcinile care :

- apar prea devreme;

- apar prea târziu;

- sunt prea multe;

- sunt prea apropiate unele de altele.

Planificarea familială dispune de potenţialul necesar contracarării tuturor acestor factori.

Beneficiile sociale şi economice

factorii demografici apar ca variabile esenţiale ale strategiilor şi planurilor de dezvoltare, cu un impact major asupra atingerii obiectivelor acestora.

Deşi nu se cunoaşte magnitudinea exactă a efectelor şi specificul interacţiunii populaţie – dezvoltare, se poate afirma că ratele înalte de creştere demografică creează anumite probleme sociale şi economice, cum ar fi presiunile asupra unor sectoare economice şi sisteme sociale: de producţie alimentară, ocrotirea sănătăţii, educaţie, locuire, locuri de muncă etc.

creşterea de la 4 la 5 miliarde s-a produs într-o perioadă scurtă de timp (între anii 1975 şi 1987). Dacă s-ar menţine acel ritm de creştere demografică, diferitele proiecţii demografice sugerează că populaţia mondială va atinge 10 miliarde în jurul anului 2.050.

Rapida creştere demografică aduce cu sine complicaţii în privinţa eforturilor de îmbunătăţire a bunăstării economice şi sociale. Chiar şi la nivelul familiei, un număr mare de copii se asociază cu anumite probleme.

Drepturile fundamentale ale omului.

Majoritatea oamenilor acceptă dreptul indivizilor şi cuplurilor de a putea decide liber şi responsabil cu privire la numărul de copii şi la intervalul dintre naşterile acestora. Insă, pentru respectarea acestui drept, trebuie asigurate condiţii în vederea accesului la serviciile de planificare familială, respectiv la informare, educare, consiliere.

MATURIZAREA SEXUALĂ FEMININĂ

Hipotalamusul şi hipofiza (două glande situate la baza creierului feminin) sunt dezinhibate şi încep să secrete factori de stimulare:

hormonul foliculostimulant (FSH);

hormonul luteinostimulant (LH).

Hormonii sunt substanţe chimice sintetizate în celulele unor ţesuturi.

Eliberaţi în circuitul sanguin sau în spaţiile intercelulare, ajung la nivelul altor celule sau ţesuturi, unde controlează diferite mecanisme morfofuncţionale ale acestora (stimulează sau inhibă).

La rândul lor, aceşti doi hormoni au rolul de a stimula sau frâna secreţiile ovariene. Ovarele astfel activate secretă, la rândul lor, principalii hormoni (estrogeni şi progesteron), începând să elibereze câte un ovul la mijlocul unui ciclu menstrual (ovulaţia).

Ciclul menstrual reprezintă ansamblul fenomenelor care se produc la nivelul aparatului genital feminin din prima zi a menstruaţiei, până în prima zi a menstruaţiei următoare. Durata acestui ciclu variază între 26 şi 35 de zile.

Evenimentul cel mai uşor reperabil este apariţia menstruaţiei, dar cel mai important fapt în cursul unui ciclu este ovulaţia. Indiferent de durata ciclului, ovulaţia se produce exact cu 14 zile înaintea menstruaţiei.

Ciclul poate fi divizat în două părţi:

Prima parte, caracterizată de următoarele elemente:

1.FSH stimulează ovarul, care secretă estrogeni şi antrenează maturarea foliculului ovarian. Creşterea acestuia se produce către suprafaţă. Sub influenţa nivelului ridicat al estrogenilor sîngerarea menstruală încetează, iar peretele uterin se îngroaşă, pregătindu-se pentru primirea unui ou fertilizat;

2.Foliculul dezvoltat bombează suprafaţa ovarului;

3.Ovulaţia: învelişurile se rup, iar ovulul, cu lichidul folicular sunt eliberate, urmând să fie captate de trompa uterină.