Politici ale Uniunii Europene

POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE

Curs 1

Ce rol îndeplinete Uniunea Europeana? De ce i cum a fost înfiinata? Cum funcioneaza? Ce a reuit sa realizeze pâna acum în interesul cetaenilor ei i care sunt provocarile cu care este nevoita sa se confrunte în prezent? Ce poate face pentru a-i încuraja pe cetaeni sa se implice activ în demersurile sale?

Într-o era a globalizarii, va putea Uniunea sa concureze realmente cu celelalte economii mondiale i sa îi menina în acelai timp standardele sociale? Va reui oare Europa sa ramâna un actor principal pe scena internaionala i sa susina eforturile de combatere a terorismului mondial?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebarile dezbatute in acest suport de curs

Uniunea Europeana

1. La ce servete Uniunea Europeana?

2. Cele zece etape istorice

3. Extinderea i politica de vecinatate

4. Cum funcioneaza UE?

1. La ce servete Uniunea Europeana?

Misiunea Europei pentru secolul XXI este:

- garantarea pacii, a prosperitaii i a stabilitaii pentru cetaenii Europei;

- consolidarea reunificarii continentului;

- asigurarea securitaii pentru cetaenii sai;

- promovarea unei dezvoltari economice i sociale echilibrate;

- soluionarea provocarilor globalizarii i prezervarea identitaii popoarelor europene;

- favorizarea valorilor europene, precum dezvoltarea durabila i protecia mediului, respectarea drepturilor omului i a economiei sociale de piaa.

I. Pacea i stabilitatea

Înainte de a deveni un adevarat obiectiv politic, ideea unificarii Europei nu era decât un vis al filozofilor i vizionarilor. Victor Hugo, de exemplu, a avansat ideea „Statelor Unite ale Europei”, fiind inspirat de idealurile umaniste. Visul acesta a fost însa spulberat de groaznicele razboaie care au devastat continentul în prima jumatate a secolului XX.

O noua forma de sperana a luat însa natere din ruinele celui de-al doilea razboi mondial. Cei care au opus rezistena totalitarismului în timpul celui de-al doilea razboi mondial erau hotarâi sa puna capat antagonismului internaional i rivalitailor în Europa i astfel sa creeze condiiile necesare unei paci durabile. Între 1945 i 1950, câiva oameni de stat, precum Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi i Winston Churchill i-au pus în gând sa convinga cetaenii de necesitatea intrarii într-o era noua, cea a unei organizari structurate a Europei Occidentale, bazate pe interese comune i fondate pe tratate, care ar garanta statul de drept i egalitatea între toate arile membre.

Preluând o idee mai veche a lui Jean Monnet, Robert Schuman (ministru de Externe al Franei) propune, la 9 mai 1950, instituirea Comunitaii Europene a Carbunelui i Oelului (CECO). Astfel, arile care odinioara se confruntau pe câmpul de lupta decid sa plaseze producia de carbune i oel sub responsabilitatea unei autoritai supreme comune. Din punct de vedere practic, dar i simbolic, spectrul conflictelor a fost transformat în instrument al pacii i reconcilierii.

II. Reunificarea continentului european

Dupa caderea Zidului Berlinului în 1989, Uniunea Europeana a fost cea care încurajat reunificarea Germaniei. În 1991, odata cu prabuirea Imperiului Sovietic, fostele ari comuniste din Europa Centrala i de Est decid, la rândul lor, dupa ce timp de decenii s-au aflat sub tutela Pactului de la Varovia, ca viitorul lor este legat de cel al marii familii a naiunilor democratice din Europa.