Extras din document

Partile

Precizari preliminare. Pozitia procesuala a partilor

Actiunea, pe de o parte, si fiecare mijloc procesual ce intra in componenta actiunii, pe de alta parte, presupun un element subiectiv, partile. Ele poarta o denumire specifica in raport de mijlocul procesual de care uzeaza: reclamant si parat in cererea de chemare in judecata, apelant si intimat la apel, recurent si intimat la recurs, contestator si intimat in cazul contestatiei in anulare, revizuent si intimat in cererea de revizuire, creditor si debitor in faza executarii silite^1 .

Rolul partilor in proces este esential, deoarece intreaga opera de infaptuire a justitiei graviteaza in jurul lor. Fara instanta si fara parti nu se poate vorbi de existenta unui proces.

Intrucat actiunea este legata de dreptul subiectiv, aceasta nu poate fi conceputa fara existenta cel putin a unei persoane care sa fie interesata in apararea dreptului sau subiectiv nesocotit sau incalcat^2 . In momentul in care actiunea este exercitata, intervine si a doua persoana, aceea care a tulburat exercitiul normal al dreptului subiectiv. Asadar, vom intalni o persoana care pretinde nesocotirea sau incalcarea dreptului subiectiv si alta care se opune acestor pretentii^3 .

Cele doua parti constituie elementul subiectiv al actiunii, iar fara ele activitatea judiciara nici nu poate fi intretinuta^4 .

Doua precizari se impun^5 :

a) vorbind de parti avem in vedere persoanele intre care s-a legat raportul juridic dedus judecatii, iar nu reprezentantii lor legali sau conventionali care fizic pot sta in proces in locul lor. Au calitatea de parte si persoanele sau organele carora - fara a fi implicate in raportul de drept material litigios - legea le recunoaste in mod expres posibilitatea sa exercite actiunea (de ex. procurorul in conditiile art. 45 C. proc. civ.);

b) partilor legate initial prin actiune, li se pot adauga si terte persoane care, intrand in proces din initiativa lor sau a partilor initiale, dobandesc calitatea de parti.

Intre parti, instanta si procuror exista unele deosebiri cu privire la activitatea lor procesuala, deosebiri care decurg din rolul si pozitia lor in proces. Astfel:

- Instanta, ca organ de stat sau obstesc care realizeaza opera de justitie, este singura investita cu atributul de a rezolva litigiul a pronunta hotararea in cauza judecata ; ea are deci un drept care constituie, in acelasi timp, o obligatie.

- Procurorul are o dubla calitate; el este si subiect al procesului civil, dar in acelasi timp si organ care vegheaza la respectarea legii in activitatea instantei de judecata, de aceea si in privinta lui putem spune ca ceea ce constituie pentru el un drept - participarea la judecata si atacarea hotararii gresite - este in acelasi timp si o obligatie^6 .

- In ceea ce priveste partile, desi participarea lor implica anumite indatoriri procesuale, nu mai putin ele au un larg drept de dispozitie: reclamantul poate, dar nu este obligat, sa introduca actiunea, se poate de-sista de la ea; participarea activa la proces este, de asemenea, o facultate, ca si administrarea probelor sau atacarea hotararii, bineinteles cu consecinta, in caz de lipsa de diligenta, de a pierde procesul sau dreptul nevalorificat in justitie^7 .

De regula in proces exista un singur reclamant si un singur parat, un singur apelant si im singur intimat etc. Legea procesuala (art. 47) ingaduie insa ca mai multe persoane sa fie impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatie comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza^1 . Aceasta situatie este cunoscuta in literatura si in practica judiciara sub denumirea de coparticipare procesuala (tovarasie procesuala, litisconsortiu). Coparticiparea procesuala existenta in fata instantei de fond, continua de regula in celelalte etape ale procesului. Se poate intampla totusi ca unii dintre coparticipanti sa achieseze la hotararea pronuntata de prima instanta, astfel incat coparticiparea va lua sfarsit in fata acesteia. In literatura de specialitate coparticiparea procesuala este clasificata astfel^2 :

a) coparticipare subiectiva si coparticipare obiectiva, dupa cum se refera la existenta unei pluralitati de parti cu interese identice, sau la reunirea intr-un singur proces a mai multor cereri, intre aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti, daca intre aceste cereri exista o stransa legatura.