Procedură Civilă

Precizare prealabilă

Expunerea de faţă se constituie într-o sinteză a principalelor

teme abordate în cadrul cursului dedicat disciplinei “Procedură

civilă”, fără a oferi o prezentare completă. Astfel fiind, pregătirea

pentru examen face necesară , cu privire la temele care se

regăsesc în prezentul suport de curs, asimilarea informaţiei

cuprinse în cel puţin una dintre lucrările indicate ca bibliografie.

3

DREPT PROCESUAL CIVIL

Titlul I

Categorii introductive

Dreptul procesual civil reprezintă totalitatea normelor juridice

care reglementează activitatea de judecată, de către instanţele

judecătoreşti, a pricinilor privitoare la drepturi subiective şi interese

legitime a căror protecţie sau valorificare se poate realiza numai pe

calea justiţiei, precum şi executarea silită a hotărârilor judecătoreşti

şi a altor titluri executorii.

Capitolul I

Normele de procedură civilă

Secţiunea 1-a

Clasificarea normelor de procedură civilă

A) După criteriul obiectului de reglementare, distingem:

a) norme de organizare judecătorească:

- reglementează şi determină activitatea instanţelor

judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea , compunerea

completelor de judecată şi incidentele privitoare la compunerea şi

constituirea instanţelor, statutul judecătorilor, activitatea

personalului auxiliar, economic, administrativ şi de serviciu,

vacanţa judecătorească;

- sunt, în general, norme imperative;

b) norme de competenţă;

- reglementează atribuţiile instanţelor judecătoreşti în raport

cu cele ale altor autorităţi publice, precum şi atribuţiile instanţelor

4

judecătoreşti între ele ;

- unele sunt imperative, altele dispozitive;

c) norme de procedură propriu-zisă:

- reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii

civile,dezbaterile judiciare, forma hotărârii judecătoreşti, adoptarea

şi comunicarea ei, regimul căilor de atac;

- unele sunt imperative, altele dispozitive;

d) norme de executare silită:

- reglementează condiţiile şi formele în care titularul unui drept

subiectiv obţine realizarea lui efectivă, uzând de forţa de

constrângere a statului în cadrul executării silite;

- sunt, în principal, norme imperative;

B) După criteriul conduitei prescrise, distingem:

a) norme imperative - sunt cele care, prohibitiv sau onerativ,

impun o conduită determinată subiecţilor procesuali, orice abatere

de la ele atrăgând sancţiunea prevăzută de lege;

b) norme dispozitive- sunt cele care fie suplinesc voinţa

neexprimată a părţilor, fie le întregesc voinţa, fie protejează

interesele părţilor în proces;

Ø Interesul practic al acestei clasificări are în vedere

următoarele:

-încălcarea normelor imperative poate fi invocată de oricare

dintre părţi, de reprezentantul Ministerului Public când participă la

judecată ori de instanţă din oficiu; încălcarea normelor dispozitive

poate fi invocată doar de partea în favoarea căreia norma a fost

edictată;

-încălcarea normelor imperative poate fi invocată în orice

stare a pricinii, chiar pentru întâia oară în apel sau recurs;

încălcarea normelor dispozitive se poate face doar până la prima zi

de înfăţişare ce a urmat săvârşirii neregularităţii şi înainte de a

pune concluzii în fond;

-nerespectarea normelor imperative atrage sancţiuni mai

severe( nulitatea absolută, decăderea, perimarea, amenda

judiciară); încălcarea unei norme dispozitive atrage, de obicei,

nulitatea relativă;

-părţile nu pot conveni să deroge de la normele imperative ori

5

să confirme un act de procedură făcut cu încălcarea acestor

norme; dimpotrivă, încălcarea normelor dispozitive permite

confirmarea actului făcut cu nerespectarea lor, partea putând

renunţa la invocarea excepţiilor procesuale privitoare la încălcarea

normelor dispozitive.

C) După criteriul sferei de aplicare distingem:

a) norme generale, acestea fiind normele de drept comun,

aplicabile, în principiu, oricăror cauze şi în orice materie;

b) norme speciale, aplicabile într-un domeniu determinat

expres de lege;

Ø Interesul practic al acestei clasificări are în vedere

următoarele:

- normele speciale sunt de strictă interpretare, nefiind

deci susceptibile de extrapolare;

- legea specială are prioritate de aplicare în raport cu

cea generală;

- legea specială nouă abrogă, în limitele dispoziţiilor

ei, legea generală precedentă, reciproca nefiind

însă valabilă, în lipsă de dispoziţie expresă;

- norma specială se completează în măsura

necesară cu cea generală, reciproca nefiind

valabilă.

Secţiunea a 2-a

Aplicarea în timp a legilor (normelor) de procedură civilă

· Conform art.15 alin.2 din Constituţie, legea dispune numai

pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai

favorabile. Din acest principiu constituţional decurg

următoarele consecinţe: legea nouă are aplicaţie imediată; nu

este interzisă ultraactivitatea legii vechi, ci doar

retroactivitatea legii noi.