Protecția Internațională a Drepturilor Omului

PRECIZĂRI INTRODUCTIVE

SCOPUL CURSULUI

Cursul îşi propune prezentarea cadrului teoretic necesar înţelegerii conceptului de drepturi ale omuluiîn contextul dreptului internaţional. Relaţiile internaţionale se desfăşoară în prezent în toate domeniile în care interesele statelor sunt în cauză şi în care îşi exercită voinţa lor. Ele au, aşadar, aspecte economice, culturale, militare, ecologice, dar şi aspecte juridice care fac obiectul dreptului internaţional.

Desigur, relaţiile internaţionale pun faţă în faţă state diferite ca putere militară, economică, regimuri politice, ideologii, nivel de dezvoltare. Ca atare, aceste relaţii pot duce la divergenţe de interese şi antagonisme, însă ceea ce trebuie să primeze este fiinţa umană cu drepturile inerente dobândite în timp.

Cursul este structurat pe 8 capitole în conformitate cu planul de învăţământ.

OBIECTIVE

Cursul de Protecţia Internaţională a Drepturilor Omului urmăreşte realizarea următoarelor obiective:

1. Familiarizarea studenţilor cu terminologia şi conceptele de baza specifice drepturilor omului;

2. Analiza şi dezbaterea rolului şi scopului esenţial al dreptului internaţional care este de asigura funcţionarea armonioasă a comunităţilor, de a contribui prin mijloacele sale la o dezvoltare armonioasă a acestor comunităţi, de a preveni şi soluţiona aspectele conflictuale care continuă să afecteze comunităţile.

3. Prezentarea principiilor şi normelor care reglementează în mod adecvat raporturile dintre state, ca urmare a dezvoltării vieţii internaţionale, în domeniul drepturilor omului.

EVALUAREA ACTIVITĂŢII

Evaluarea cunoştinţelor, acumulate pe baza materialului prezentat în curs şi a bibliografiei consultate, se va realiza în cadrul unui examen. Pe parcursul semestrului, fiecare student va elabora, pe baza bibliografiei recomandate, un referat care va fi prezentat tutorelui anterior sesiunii de examene. Nota finală va fi calculată ţinând cont următoarele ponderi:

a) Nota obţinută pentru referat va constitui 50%;

b) Nota obţinută la examen va reprezenta 50%.

Capitolul I

PRECIZĂRI CONCEPTUALE CU PRIVIRE LA DREPTURILE OMULUI

Rod al eforturilor şi legislaţiilor naţionale, conceptul de „drepturi ale omului“ a cunoscut o proiecţie pe planul vieţii internaţionale ca urmare a internaţionalizării problematicii umanitare, dar şi ca o consecinţă a generalizării influenţei unor concepţii filosofice şi religioase care au situat pe prim plan ideea de libertate umană. Însăşi Cartea Naţiunilor Unite a sintetizat o concepţie umanistă, de o largă deschidere internaţională dând expresie voinţei popoarelor de a face, ca pe viitor demnitatea şi respectul persoanei umane să nu mai cunoască îngrădiri. S-a reuşit astfel să se confere respectului pentru om o dimensiune universală, şi să se atragă atenţia tuturor acelora responsabili de destinele umanităţii că numai promovând şi protejând aceste prerogative inerente fiinţei umane, viaţa internaţională va cunoaşte liniştea şi echilibrul de care are atâta nevoie.

Preocuparea comunităţii internaţionale, mai ales în cea de-a doua jumătate a secolului nostru, pentru statutul şi destinul uman, s-a concretizat în documente clare, angajamente cu un bogat conţinut moral, juridic, politic, ce au dat curs necesităţii istorice de a impune demnitatea omului ca supremă valoare pe care trebuie să se sprijine relaţiile dintre ţări şi popoare, schimburile materiale şi spirituale în toată complexitatea lor. Documentele amintite au îndreptat atenţia tuturor celor interesaţi în bunul mers al vieţii internaţionale, spre ceea ce este esenţial şi relevant pentru protecţia omului şi a drepturilor sale.

Dar, dacă drepturile omului au reprezentat pentru gândirea umană o temă de meditaţie cu rădăcini străvechi, conceptul propriu-zis s-a născut în perioada de pregătire individuală a revoluţiei burgheze din Europa. În măsura în care societatea a evoluat şi în viaţa popoarelor au apărut probleme noi, au suferit importante corective şi concepţiile cu privire la drepturile omului. Astfel, au apărut teorii care au căutat să legitimeze prerogativa statului de a interveni pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor, de a lua măsuri pentru apărarea drepturilor acestora în baza unei prezumţii că statul acţionează ca exponent şi reprezentant al întregii societăţi.

Indiferent de bunele intenţii ale teoriilor care au încercat să justifice dreptul statului de a prelua anumite problematici privind drepturile omului, de a apăra prin mijloace adecvate interesele unor categorii sociale mai dezavantajate, trebuie arătat că astfel de teorii au sfârşit prin a deveni, în final, suportul unor concepţii totalitare. Ele au anihilat practic toate drepturile si libertăţile indivizilor sub pretextul apărării lor de către stat, care, folosind o uriaşă maşină represivă – în loc să apere interesele omului – a intrat în final într-o contradicţie flagrantă cu aceste drepturi, fapt ce a determinat cunoscutele revoluţii care au dus la prăbuşirea comunismului în ţările Europei de răsărit.