Psihologie Juridică

I.1. PSIHOLOGIA JURIDICA  DEFINITIE, OBIECT,

RAPORTURI CU ALTE DISCIPLINE

Psihologia juridica se defineste ca acea disciplina distincta formativ-aplicativa si de cultura profesionala a magistratului în statul de drept, având ca obiect studierea nuantata si aprofundata a presoanei umane implicate în drama juridica, în vederea obtinerii cunostintelor si evidentierii legitatilor pihologice apte sa fundamenteze obiectivarea si interpretarea corecta a comportamentelor umane cu finalitate juridica sau crimogena.

Aceasta disciplina psihologica ajuta la întelegerea omului, subliniind faptul ca, în viata psihica aplicarea legilor compatibilitatii mecanice sau a relatiilor simpliste, biunivoce, constituie o eroare. Aceasta deoarece comportamentul uman  atât cel conformist, cât si cel deviant  nu poate fi înteles si explicat, din perspectiva psihologica, decât în termeni probabilistici. Din punctul de vedere al psihologiei juridice, acceptarea rationalitatii totale a actiunilor umane este de neconceput. Fictiunea lipsita de substanta a unui om care cunoaste întreaga textura social-normativa, prescriptiile morale si normele juridice în totalitatea lor, care este în toate împrejurarile perfect sensibil si spontan, adaptabil la orice fluctuatie a acestora si care, în acelasi timp, ar actiona totdeauna conform cu aceste norme, fara putinta de tagada ca este un rod al imaginatiei sau poate un ideal catre care trebuie sa tindem dar care, pâna astazi, doar prin exceptie devine o realitate (Bogdan T., Probleme de psihologie juridica).

Daca vrem sa întelegem omul, adica pe noi insine, va trebui sa-l privim nu ca pe un robot, egal cu sine si identic cu semenii sai, ci sa recunoastem inegalitatea înzestrarii sale native, faptul ca oamenii nu sunt la fel înca din faza conceptional-genetica.

Sansa fiintei umane  la nivel individual  de a fi unica si irepetabila constituie frumusetea inegalabila a coexistentei de structuri temperamentale si biotipologice infinite, slefuite social în caractere si personalitati diferentiate ca potential de educabilitate, învatare si subordonare în raport cu norma juridica.

Din perspectiva psihologiei juridice, individul uman trebuie acceptat ca o fiinta care în mod obisnuit actioneaza rational, dar uneori automat si chiar irational, iar societatea se preocupa tot mai eficient sa reduca din ce în ce mai mult eclipsele de irationalitate ce se pot manifesta la nivelul individului uman. Acceptarea omului pe astfel de coordonate situeaza psihologia juridica în pozitia de a fi singura în masura sa ofere predictii de diversificare, montare si individualizare cantitativa si calitativa a actiunilor educationale si reeducationale a celui aflat în conflict cu limitele de toleranta ale normei juridice.

Psihologia juridica obliga la recunoasterea situatiei ca, prin înzestrarea nativa si prin valorificarea sau nevalorificarea potentelor educationale, fiecare individ are o rezistenta diferita fata de tentatii. Ceea ce trece dincolo de aceste limite constituie, într un anumit fel, o culpa a societatii, pentru care nu trebuie condamnat individul ci, în virtutea unor orientari ecologist-preventive, trebuie mai mult sa pazim societatea de indivizii putin rezistenti la tentatii. La omul normal mintal atitudinile antisociale sunt reversibile. Studierea cailor de realizare a acestor reversibilitati, elaborarea creatoare a noi sisteme creative si mai eficiente de reversibilitate înseamna a abandona calea cu precadere punitiva si angajarea mai hotarâta pe cai extrapunitive si psihopedagogice.

Aceasta disciplina psihologica trateaza problematica complexa a marturiei juridice, reliefând premisele psihologice ale marturiei, legile receptiei senzoriale în formarea depozitiilor testimoniale, influenta factorilor obiectivi si subiectivi în procesele perceptive calitatile proceselor de memorare, aprecierea marturiei în raport cu personalitatea si interesele martorului, precum si problematica bunei credinte.

Un loc predilect îl detine tratarea problematicii psihologice a anchetei juridice.

Psihologia juridica va atrage atentia asupra propriilor limite ale anchetatorului si magistratului ilustrând existenta diferitelor topologii si conduite ce pot aparea pe parcursul anchetei juridice si îndemnând la serioase reflectii si atitudini de autocontrol.

Abordarea victimei intereseaza tot mai mult deoarece cunoasterea psihologiei victimei poate deveni o sursa deosebit de importanta în descoperirea infractorilor. Se poate contribui astfel la limitarea procesului de victimizare.

Psihologia juridica se intereseaza de diferite aspecte psihologice legate de delincventa juvenila, cu intentia, pe de o parte, de a ajuta la evidentierea factorilor etiologici ai comportamentului delincventional si, pe de alta parte, de a formula recomandari pentru directia preventiva si pentru cea recuperatorie.

Problematica psihologica a privarii de libertate, aspectele psihologice si psihosociale ale mediului penitenciar coexista în sfera de interes a psihologiei juridice.

Obiectivele urmarite de catre psihologia juridica pot fi împartite în doua categorii :

a) obiective teoretice;

b) obiective practic-applicative.

În cadrul obiectivelor teoretice se impun a fi mai importante mai ales urmatoarele :

- de a-si organiza si îmbunatati aparatul teoretico-conceptual cu care opereaza si de a asigura functionalitatea acestui aparat

- de a elabora modele teoretico-explicative privind etiologia unor fenomene psihice de care se ocupa în mod preponderent

- de a urmari validarea unor modele conceptuale, teoretico-explicative, elaborate de psihologia generala si psihologia sociala în urma testarii acestora în cadrul specific al activitatii juridice

- de a oferi informatii în vederea sustinerii unor modele stiintifice elaborate de psihologia generala si psihologia sociala.

În cadrul obiectivelor practic-aplicative pot fi incluse :

- de a-si elabora o metodologie specifica de cercetare, investigare a realitatii psihice din domeniul judiciar

- de a oferi organelor juridice informatii pertinente si utile privitoare la existenta psihicului în sistemul judiciar

- de a surprinde si evidentia fenomenele psihice din domeniul de studiu

- de a ajuta organele juridice sa stabileasca adevarul si sa aplice legea

- de a contribui la elaborarea unor programme recuperative si de actiune sociala preventiva

- de a oferi asistenta psihologica în formarea expertizelor de specialitate.