Raportul Juridic Civil

CAPITOLUL I. RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Secţiunea 1. Noțiune şi caractere juridice

Raportul juridic este o relaţie socială în care conduita persoanelor fizice sau juridice este reglementată prin norme de drept .

Raportul juridic civil este o relaţie socială, stabilită prin voinţa persoanelor, fizice sau juridice aflate pe poziţie de egalitate juridică, întotdeauna reglementată de o normă de drept civil.

Caracterele juridice juridice ale raportului juridic civil sunt:

a) raportul juridic civil are caracter social deoarece toate raporturile juridice se stabilesc între oameni, priviți ca persoane fizice sau ca persoane juridice. Chiar daca “legea vorbeşte” despre “regimul juridic al bunurilor”, în realitate se are în vedere conduita oamenilor (ca atitudine purtătoare de voinţă, n. a.) cu privire la bunuri sau lucruri ;

b) raportul juridic civil are caracter voliţional, deoarece, prin voinţa lor, exprimată liber, şi care îmbracă forma unui acord, se încheie, se modifică sau se desfiinţează raportul juridic; Raportul juridic civil, însă, în concret se transpune în practică sub forma unui contract (de vânzare, de mandat, de închiriere, de schimb etc), care presupune o reglementare în Codul civil, ce reprezintă voinţa legiuitorului exprimată prin norma de drept civil.

Din acest motiv, se poate vorbi de un caracter dublu volițional al raportului juridic, respectiv, voința exprimată de legiuitor prin norma de drept civil care reglementează contractul (sau actul juridic civil), spre exemplu Codul civil la care se adaugă voinţa autorilor contractului (a părţilor) exprimată în clauzele contractuale;

c) Raportul juridic civil se caracterizează prin poziţia de egalitate juridică a părților (care nu trebuie confundată cu egalitatea cetăţenilor în faţa legii sau în faţa autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, potrivit art. 16 alin. 1 din Constituţie). Egalitatea părţilor în cadrul raportului juridic se exprimă prin nesubordonarea unei părți față de cealaltă, în ceea ce priveşte voinţa exprimată, la încheierea, la modificarea sau la desfiinţarea raportului juridic respectiv.

d) raportul juridic civil poate fi patrimonial sau nepatrimonial. În măsura în care raportul juridic civil are un conţinut economic, evaluabil în bani (exprimat băneşte), raportul juridic civil este patrimonial (spre exemplu, contractul de vânzare, de schimb, de închiriere etc.). Dacă raportul juridic civil, însă, nu are conţinut evaluabil în bani, are caracter nepatrimonial (spre exemplu, convenţia părinţilor unui copil născut în afara căsătoriei cu privire la stabilirea numelui de familie al acestuia).

Secţiunea 2 Structura raportului juridic

Raportul juridic civil cuprinde în structura sa următoarele elementele: părțile, conținutul și obiectul.

1. Părţile, respectiv, subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice și persoanele juridice, titulare de drepturi şi obligaţii civile.

Codul civil în art 1 şi 3 prevede expres că acesta se aplică:

- raporturilor patrimoniale şi cele nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice (art. 25 Cod civil).

- raporturilor dintre profesionişti, participanţi la raporturi juridice de afaceri, precum şi

- raporturilor dintre profesionişti şi orice alte subiecte de drept civil.

2. Conținutul raportului juridic cuprinde totalitatea drepturilor subiective şi a obligaţiilor civile (corelative drepturilor) pe care le au părţile.

3. Obiectul raportului juridic civil constă în prestaţiile la care este obligat subiectul pasiv (debitorul). De regulă, astfel de prestaţii se concretizează, ca exprimare materială, în bunuri. Bunurile reprezintă, prin urmare, element de structură al raportului juridic, ca obiect derivat al acestuia.