Raportul juridic în dreptul internațional privat

Dreptul internațional privat este ramura de drept formată din normele juridice care reglementează relațiile sociale cu element de extraneitate, element stabilit între persoanele fizice și/sau persoanele juridice.

Raporturile de drept internațional privat sunt raporturile civile, comerciale, de muncă, de procedură civilă și alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.

Raportul de drept internațional se deosebește de raportul din dreptul intern prin existența unuia sau a mai multor elemente de extraneitate. Prin elemente de extraneitate se înțelege împrejurarea de fapt în legătură cu un raport juridic datorită căreia acest raport are legătură cu mai multe sisteme de drept, cu legi aparținând unor țări diferite.

Elementul de extraneitate poate consta în următoarele:

a) părțile raportului juridic ori numai una dintre părți, în sensul că au cetățenia/naționalitatea unei țări străine ori că au domiciliul/sediul într-o altă țară;

b) obiectul raportului juridic în cazul în care acesta este situat într-o țară străină, spre exemplu în cazul în care bunurile ce fac obiectul unei vânzări/ce alcătuiesc o masă succesorală sunt situate într-o țară străină. În cazul în care dintr-o moștenire fac parte și bunuri imobile, dreptul de moștenire se va reglementa prin regulile de drept aplicabile la locul situării imobilului;

c) locul producerii faptului generator, modificator sau extinctiv al raportului juridic este în străinătate;

d) locul judecării litigiului se găsește într-o țară străină.

Într-un raport juridic de drept internațional privat, elementul de extraneitate nu constituie o componentă distinctă, putând să apară în una din variantele arătate mai sus, adică oricare dintre elementele indicate poate îmbrăca forma extraneității.

În ceea ce privește subiectele raportului juridic, pot constitui elemente de extraneitate: pentru persoanele fizice: cetățenia, domiciliul, reședința, religia; pentru persoanele juridice: naționalitatea, sediul, fondul de comerț, centrul economic etc.

În legătură cu conținutul raportului juridic, drepturile și obligațiile părților se stabilesc în funcție de legea competentă să reglementeze acel raport juridic, materializându-se prin elemente concrete care, în cazul în care se găsesc în străinătate ori sunt supuse unei legi străine, constituie elemente de extraneitate. Ca exemplu, pot constitui elemente de extraneitate: locul încheierii actului juridic(negotium iuris), locul încheierii înscrisului constatator(instrumentum probationes), locul unde urmează să își producă efectele un act juridic, locul unde se produce un fapt ilicit cauzator de prejudicii, locul producerii prejudiciului, în situația în care diferă de locul delictului.

Pe lângă elementele obiective, în cazul actelor juridice poate exista și un element subiectiv și anume manifestarea de voință a părților de a se supune incidențelor unei legi străine pentru un anumit raport juridic.