Regimul Juridic al Afacerilor

Capitolul I

Consideratii introductive privind structurarea materiei in doua componente: (1) administrarea afacerii in perioada de functionare a societatii si respectiv (2) in perioada de „criza”, definita prin starea de insolventa sau dizolvare/lichidare voluntara.

1.1.Sintagma “administrarea afacerilor” este foarte generoasa in continut. Conceptul este unul complex, cu un continut eterogen, economico-juridic. Afirmatia este concludent argumentata de faptul, (evident, nu singurul), ca ea defineste un profil de studiiuniversitare, subsumand disciplinele, ramurile stiintifice apreciate ca necesare si utile performarii in “administrarea afacerilor”. In ce ne priveste, in cadrul acestui curs, vom incerca sasurprindem, pe cat posibil in termeni cat mai cuprinzatori, desi fara pretentia de a fi exhaustivi, componenta juridica a activitatii de administrare a afacerilor. Analizata din perspectiva juridica, sintagma corespunde activitatii de gestionare a unei activitati comerciale desfasurata intr-una din formele de organizare reglementate de lege. De cele mai multe ori, administrarea subsumeaza si competente de reprezentare a afacerii in relatia cu tertii. La randul ei, notiunea de gestionare a afacerii inglobeaza atributii de supraveghere, control, conducere efectiva.Vom face distinctiile necesare in capitolele viitoare.

1.2. In mod natural, scopul oricarei activitati comerciale il reprezinta obtinerea de profit, iar in atingerea acestui scop, modul de administrare a afacerii este vital, este ceea ce garanteaza profitul sau, dimpotriva, esecul, daca administrarea este deficitara. Ca urmare, in mod prioritar vom acorda importanta regulilor care din punct de vedere juridic guverneaza administrarea unei afaceri, reguli care corespund starii de functionare, deci de «normalitate»a afacerii, adecvata realizarii scopului propus – obtinerea de profit. In al doilea rand, din moment ce atribuim termenului de administrare semnificatia de activitate de gestionare a afacerii, apreciem ca trebuie admisa ideea ca tot despre o gestionare e vorba si in perioada in care din variate motive, afacerea a ajuns in stare de «criza », indiferent daca aceasta criza este definita prin dizolvarea si lichidarea voluntara sau prin starea de insolventa. Ceea ce se modifica intr-o atare stare este scopul gestionarii afacerii, care, in mod evident, nu mai poate fi obtinerea de profit ci valorificarea cat mai eficienta a patrimoniului societatii spre a permite plata creditorilor si, eventual, daca e cazul, a actionarilor/asociatilor societatii. In mod corepunzator, se schimba si atributiile persoanelor implicate in administrarea afacerii in criza, devenind adecvate noii ei situatii juridice. Vom analiza in capitolele urmatoare aceste competente, conditiile, calificarile necesare, potrivit rolului detinut de diferitele categorii de persoane implicate.

CAPITOLUL II

Reguli privind administrarea societatilor comerciale.

2.1. Asadar, notiunea de administrare a societatii comerciale subsumeaza ansamblul activitatilor proprii realizarii efective a obiectului sau activitate, cumuland atributiile obligatorii de a) gestiune a patrimoniului prin supraveghere, conducere, control, cu cele de b) reprezentare a societatii in relatiile cu tertii. Sunt cele doua coordonate de baza ale mandatului general incredintat administratorilor de catre adunarea generala a asociatilor. In relatia ierarhica statornicita intre diferitele categorii de organe ale societatii, administratorii reprezinta, ca urmare, organul structurat la al doilea nivel de competente, subordonat adunarii generale a asociatilor/actionarilor. Indiferent de forma juridica a societatii, desemnarea administratorilor acesteia este, in mod invariabil, atributul adunarii generale a asociatilor/actionarilor, ca organ cu competente depline de decizie, situat in pozitia de varf a organizarii piramidale a societatii comerciale. Fiind desemnati de adunarea generala, se supun adunarii generale, sunt in serviciul acesteia. Din punct de vedere etimologic, dealtfel, cuvantul administrator isi are geneza in sintagma ad minister, insemnand in serviciul cuiva, respectiv, in serviciul asociatilor/actionarilor societatii, adica a celor care i-au desemnat, prin votul exprimat in cadrul adunarii generale.

2.2. Ca persoana juridica, cu valente economice, juridice, sociale care o integreaza in mediul in care activeaza, societatea comerciala se exprima, se manifesta, prin intermediul organelor sale. Ea functioneaza, din acest punct de vedere, ca un mecanism riguros reglementat, in cadrul caruia fiecare organ isi are locul si rolul sau bine definite. Schema de baza ramane identica pentru toate cele cinci tipuri de societati comerciale : in fiecare dintre ele, asociatii/actionarii detin rolul decizional suprem iar administratorii «sunt in serviciul lor», situati pe treapta ierarhica imediat inferioara. Schema dobandeste insa un grad de complexitate diferit de la un tip de societate la altul, evoluand de la forma cea mai simpla, proprie societatilor de persoane, (societatea in nume colectiv si cea in comandita simpla, la care se adauga, partial si societatea cu raspundere limitata), pana la cea mai complexa, proprie societatilor de capitaluri. Se poate spune, deci, la fel de corect, ca forma juridica a societatii indica si gradul de complexitate a organizarii ei. Afirmatia ramane valabila atat cu referire la organele societatii, in general, si la relatia dintre ele, cat si la nivel individual, al fiecarui organ in parte.