Relații internaționale secolul 19-20

Situatia politica a Europei la inceputul anilor 70. Razboiul franco-prusian din 1870-1871, in care Franta a suferit infrangere, a deschis o noua pagina in istoria relatiilor internationale. Pe harta politica a Europei, in locul micilor statulete feudale, a aparut puternicul Imperiu German, care, avand un mare potential industrial in crestere, chiar din momentul aparitiei s-a manifestat ca un stat cu intentii agresive. Impunandu-i Frantei conditii grele de pace, cercurile diriguitoare ale Germaniei urzeau planuri de a o supune. Conditiile umilitoare ale pacii de la Francfurt au pregatit in Franta terenul pentru revansa. Anexarea de catre Germania Alsaciei si Lorenei a transformat pacea intr-un simplu armistitiu pana la momentul, cand Franta, intarindu-se, va putea cere teritoriile pierdute inapoi.

Un alt rezultat al acestui razboi a fost incheierea unificarii Italiei, care a devenit rivala Frantei in bazinul mediteranean.

Razboiul franco-prusian s-a rasfrant si asupra relatiilor Germaniei cu Austro-Ungaria. Cercurile guvernante ale acestei tari s-au dezis de ideea revansei si iau cursul spre apropiere de Germania, decizie influentata si de contradictiile austro-ruse cu privire la Balcani. 22628ine15ucv6t

Forta economica a Germaniei creste intens, ea extinzandu-si sfera de influenta asupra altor tari, ceea ce a dus la agravarea contradictiilor anglo-germane. Dominand pietele internationale, englezii nu puteau admite sa fie stramtorati de Germania.

Dupa razboiul franco-prusian si crearea Imperiului German, fortele in Europa s-au regrupat si a avut la incordarea situatiei internationale, intelegand ca Franta va adera la orice bloc antigerman, Bismarck si-a pus drept scop izolarea ei pe arena internationala, pentru a o zdrobi definitiv. Ca s-o lipseasca de aliatii potentiali, el a sustinut ideea solidaritatii monarhice: in anul 1873 a fost creata Alianta celor trei imparati (german, rus si austro-ungar). insa, in realitate, aceasta nu era o alianta. Rusia a continuat sa sustina Franta, pentru ca, in caz contrar, putea sa se pomeneasca de una singura in fata Germaniei si Austro-Ungariei. Anglia, promovand politica «echilibrului european de forte», a fost contra stabilirii hegemoniei unei puteri (Germaniei) in Europa de Vest. Cand Germania, in 1875, a incercat sa distruga a doua oara Franta, Anglia si Rusia au intervenit si Bismarck este nevoit sa se retraga.

Problema orientala si rezolvarea ei. O data cu rascoala popoarelor slave din Balcani (1875), au aparut contradictii intre marile puteri (Anglia -Rusia, Austria -Rusia), care aveau interese in aceasta regiune. Bismarck a facut tot posibilul pentru a atrage Rusia in razboi contra Turciei.

Succesele coalitiei antiturcesti au schimbat situatia pe Peninsula Balcanica: a aparut un nou stat - Bulgaria; Romania si Serbia si-au obtinut independenta, insa in apararea Turciei s-au ridicat Anglia si Austro-Ungaria, sustinute de Germania. nc628i2215uccv

Congresul de la Berlin (1878) a demonstrat netemeinicia Aliantei celor trei imparati si a indepartat Rusia de Germania si Austro-Ungaria. in schimb, folosindu-se de contradictiile austro-ruse, Bismarck a atras definitiv Austro-Ungaria de partea sa.