SEPDO

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Drept
Conține 13 fișiere: doc
Pagini : 100 în total
Cuvinte : 21484
Mărime: 171.36KB (arhivat)
Cost: Gratis

Extras din document

Normele de drept internaţional al drepturilor omului au luat naştere ca parte integrantă a dreptului internaţional public. Aceste norme au apărut, în cea mai mare parte, după cel de-al doilea război mondial şi au fost consolidate ca ramură de drept distinctă în urma recomandărilor Conferinţei mondiale cu privire la drepturile omului, organizată de O.N.U. la Viena, în perioada 14 - 25 iunie 1993.

Programul de acţiune stabilit de către reprezentanţii statelor membre ale O.N.U. în cadrul Conferinţei de la Viena prevede, la punctul D. 78-82, includerea dreptului internaţional al drepturilor omului în curricula instituţiilor de învăţământ. Astfel, normele de drept internaţional al drepturilor omului se constituie ca ramură de drept de sine stătătoare, distinctă de cea a dreptului internaţional public.

1.1. Aspecte generale privind dreptul internaţional public

A. Dreptul internaţional public este ansamblul normelor care guvernează raporturile stabilite în cadrul comunităţii internaţionale. Totalitatea statelor şi a entităţilor1 implicate în raporturi de drept internaţional public formează comunitatea internaţională.

B. Ordinea juridică internaţională reprezintă procesul de elaborare şi de aplicare a normelor de drept internaţional public.

C. Subiecte generale de drept internaţional public sunt statele suverane, precum şi alte entităţi care participă la realizarea ordinii juridice internaţionale. În general, persoana fizică este subiect de drept intern, subordonată puterii statului. În mod excepţional, literatura de specialitate a recunoscut calitatea de subiect de drept internaţional public, persoanei fizice.

Astfel, individul poate îndeplini această calitate în două situaţii:

• în cazul dreptului penal internaţional, individul poate fi subiect al răspunderii penale internaţionale atunci când comite anumite infracţiuni grave reglementate de convenţii internaţionale2;

• în cazul dreptului internaţional al drepturilor omului individul are personalitate juridică internaţională. Mai mult chiar, în sistemul instituit de Convenţia europeană a drepturilor omului individul este tratat pe poziţii de egalitate cu statul.

1.2. Aspecte generale privind dreptul internaţional al drepturilor omului

Drepturile omului sunt drepturi şi libertăţi fundamentale atribuite oricărei personae fizice prin simpla calitate de a se fi născut fiinţă umană (sau, în anumite cazuri, de a aparţine unui anumit grup de persoane3). Ele reglementează relaţiile stabilite între puterea statului şi individ.

Normele de drepturile omului limitează această putere şi solicită intervenţia prin măsuri pozitive a statului în vederea asigurării mediului necesar oricărei fiinţe umane pentru a se bucura de drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute în baza normelor de drept internaţional al drepturilor omului.

Din punct de vedere juridic, putem defini drepturile omului ca fiind suma drepturilor individuale recunoscute de către statele suverane prin instrumente de drept internaţional al drepturilor omului şi transpuse în constituţiile naţionale ale acestora.

Dreptul internaţional al drepturilor omului reprezintă „ansamblul de reguli juridice internaţionale care recunosc indivizilor, fără discriminare, drepturile şi capacităţile ce

asigură libertatea şi demnitatea fiinţei umane şi care permit indivizilor să beneficieze de garanţii instituţionale.”

1.3. Relaţia dintre dreptul internaţional al drepturilor omului, dreptul internaţional public şi dreptul intern

Sudre afirmă că normele de drept internaţional al drepturilor omului nu pot fi considerate norme de drept internaţional clasic deoarece reglementează aspecte privind protecţia individului ca subiect de drept, dar, în egală măsură, nu pot fi considerate nici norme de drept intern deoarece ele iau naştere şi se dezvoltă la nivelul comunităţii internaţionale.

Dreptul internaţional al drepturilor omului are un regim juridic specific deoarece:

• apare la nivelul dreptului internaţional public;

• are ca subiect de drept persoana fizică; 5

• instituie un mecanism de control ce aduce atingere principiului neamestecului în treburile interne ale statului şi, implicit, suveranităţii acestuia.

Până la jumătatea secolului al XX-lea, normele de drept internaţional public confereau statelor suverane putere deplină asupra standardelor de respectare a drepturilor omului; după cel de-al doilea război mondial, prin reglementarea în mod continuu şi progresiv a unor norme de drept internaţional al drepturilor omului, principiului neamestecului în treburile interne ale statului a fost limitat. În situaţii de încălcare gravă a drepturilor omului, comunitatea internaţională are obligaţia de a interveni în problemele interne ale oricărui stat suveran în vederea restabilirii situaţiei de respectare a drepturilor omului.

Preview document

SEPDO - Pagina 1
SEPDO - Pagina 2
SEPDO - Pagina 3
SEPDO - Pagina 4
SEPDO - Pagina 5
SEPDO - Pagina 6
SEPDO - Pagina 7
SEPDO - Pagina 8
SEPDO - Pagina 9
SEPDO - Pagina 10
SEPDO - Pagina 11
SEPDO - Pagina 12
SEPDO - Pagina 13
SEPDO - Pagina 14
SEPDO - Pagina 15
SEPDO - Pagina 16
SEPDO - Pagina 17
SEPDO - Pagina 18
SEPDO - Pagina 19
SEPDO - Pagina 20
SEPDO - Pagina 21
SEPDO - Pagina 22
SEPDO - Pagina 23
SEPDO - Pagina 24
SEPDO - Pagina 25
SEPDO - Pagina 26
SEPDO - Pagina 27
SEPDO - Pagina 28
SEPDO - Pagina 29
SEPDO - Pagina 30
SEPDO - Pagina 31
SEPDO - Pagina 32
SEPDO - Pagina 33
SEPDO - Pagina 34
SEPDO - Pagina 35
SEPDO - Pagina 36
SEPDO - Pagina 37
SEPDO - Pagina 38
SEPDO - Pagina 39
SEPDO - Pagina 40
SEPDO - Pagina 41
SEPDO - Pagina 42
SEPDO - Pagina 43
SEPDO - Pagina 44
SEPDO - Pagina 45
SEPDO - Pagina 46
SEPDO - Pagina 47
SEPDO - Pagina 48
SEPDO - Pagina 49

Conținut arhivă zip

  • completare sepdo 1.doc
  • completare sepdo 2.doc
  • completare sepdo 5.doc
  • completare sepdo 6.doc
  • sepdo 1.doc
  • sepdo 2.doc
  • sepdo 3.doc
  • sepdo 4.doc
  • sepdo 5.doc
  • sepdo 6.doc
  • sepdo 7.doc
  • sepdo 8.doc
  • sepdo 9.doc

Alții au mai descărcat și

Rolul Instituțiilor și Organismelor Europene în Protecția Drepturilor Omului

2.2. Sistemul institutional de consacrare si protectie a drepturilor omului în cadrul Uniunii Europene Uniunea Europeana este o structura...

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Situatia drepturilor omului in Romania a inregistrat in ultimii ani o evolutie demna de remarcat atat in ceea ce priveste elaborarea si adoptarea...

Executarea Silita - Aspecte Comune

CAPITOLUL 1. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND EXECUTAREA SILITÃ 1.1 Scurt istoric al executãrii silite Executarea silitã, dupã cum s-a stabilit în...

Viata Religioasa si Libertatea Cultelor in Uniunea Europeana

a)Libertatea religioasa in tarile din Uniunea Europeana Ỉn limbajul juridic internaţional, expresia “libertate religioasă”este folosită pentru a...

Asigurarea Protectiei Juridice a Drepturilor Omului la Nivelul Uniunii Europene

Capitolul 1.Sistemul institutuţional de consacrare şi protecţie a drepturilor omului in cadrul Uniunii Europene Uniunea Europeanǎ este o structurǎ...

Dreptul la Apărare în Procesul Penal

1.ASIGURAREA DREPTULUI LA APARARE IN PROCESUL PENAL-DREPT PREVAZUT “DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI” Drepturile omului reprezinta...

Drepturile Minorităților

Deşi chestiunea minorităţilor a devenit un subiect de constantă preocupare în dreptul internaţional abia după primul război mondial, probleme...

Libertatea de Exprimare

1. INTRODUCERE În 1787, Thomas Jefferson (preşedinte al Statelor Unite ale Americii; 1743 - 1826) scria: “Dacă ar fi ca eu să decid dacă trebuie...

Ai nevoie de altceva?