Sinteza Cursului de Drept Diplomatic și Consular

1 Introducere. Definirea dreptului diplomatic

Iluzoriu, persoanele trãiesc si locuiesc în lumea întreagã. În realitate, pentru

fiecare persoanã, lumea se divide în ceea ce este si ceea ce nu este strãinãtate.

Fiecare persoanã trãieste într-o comunitate organizatã ca stat. Ca urmare, face

parte din statul propriu, distinct de celelalte state, de statele strãine. Statul

propriu este statul în afara cãruia este strãinãtatea. Natiunea strãinã este altã

natiune decât natiunea proprie. Strãinul apartine unei alte comunitãti, fiindu-i

proprii o ordine strãinã, cetãtenia strãinã, numele strãin, limba strãinã, un stat

strãin cu un suveran strãin si o suveranitate strãinã.

Comunitatea statelor lumii, comunitãtile lor regionale sau cele economice sunt

rezultatul legãturilor numeroase si foarte diferite, de ordin industrial, comercial,

financiar, politic, juridic, lingvistic, artistic, stiintific dintre ele. În vederea

acestor legãturi, se stabilesc între organizatiile comunitãtilor, îndeosebi între

state, si legãturi utile celorlalte legãturi, instrumente de constituire, întretinere si

diversificare a acestora - relatiile diplomatice.

Diplomatia este profesia celor care se pricep sã initieze, sã cultive, sã întretinã,

sã amelioreze, sã actualizeze, sã reactualizeze, sã intensifice, sã diversifice

legãturile cu strãinãtatea. Scopul general acestei profesii este armonizarea

intereselor diferite ale participantilor la relatiile dintre comunitãtile lumii si

organizatiile lor. În esentã, diplomatilor le revine rolul de conciliatori ai

intereselor divergente. Definitorii pentru diplomatie sunt cãile si metodele

constructive de actiune, incompatibile cu forta.

Diplomatia este si denumirea corpului agentilor diplomatici ai statului. Se

recurge la acest termen si pentru a denumi serviciul diplomatic al statului. Când

se vorbeste, nu doar în presã, dar si în doctrinã, despre "diplomatia

româneascã", ca si despre "diplomatia francezã", "diplomatia rusã", notiunea

semnificã serviciul diplomatic national. Fiecare din aceste servicii nationale au

ca misiune definitorie aplicarea politicii de înfãptuire si de apãrare a intereselor

statului national pe care îl reprezintã.

Relatiile diplomatice se realizeazã prin serviciile publice de diplomatie. Aceste

servicii, componente al administratiei statului, asigurã reprezentarea permanentã

statul, în primul rând în relatiile politice cu alte state, negociazã cu alte state,

transmit si primesc mesaje.

4

Statele recurg si la fortã pentru a-si rezolva problemele din relatiile cu

strãinãtatea. Activitãtile diplomatice sunt incompatibile cu forta si constau în

primul rând din dialog. Ele constituie mecanismul de întretinere a relatiilor cu

strãinãtatea. Activitãtile diplomatice oferã calea pasnicã de solutionare a

problemelor din ansamblul relatiilor dintre comunitãti, state, organizatii.

Prin activitatea diplomaticã se aplicã politica externã. Aceastã activitate constã

din misiuni în strãinãtate sau din misiuni ale strãinilor îndeplinite prin schimburi

de mesaje în cadrul unor vizite, întâlniri, convorbiri, în discursuri, în

corespondentã.

Regulile activitãtii diplomatice au rãdãcini adânci în traditie; ele au fost preluate

si cultivate ca rod al unor învãtãturi fundamentale.

În mãsura în care activitatea diplomaticã le revine serviciilor publice si relatiile

diplomatice, ca si relatiile consulare, au caracter interstatal, normele dupã care

functioneazã aceste relatii apartin dreptului international public.

Prin normele de drept diplomatic se stabileste modul de aplicare în diplomatie a

normelor de drept international public si, ca urmare, dreptul diplomatic este

subramurã a dreptului international public. Sunt doctrinari care considerã cã

dreptul diplomatic ar fi procedura dreptului international. De respectarea

principiilor si regulilor dreptului diplomatic depind desfãsurarea normalã a

relatiilor interstatale si realizarea obiectivelor si a principiilor înscrise în Carta

Natiunilor Unite.

Dreptul diplomatic este ansamblul normelor de drept international pentru

activitatea diplomaticã. Dreptul diplomatic însumeazã regulile diplomatiei, mai

precis regulile profesiei de diplomat si pe cele ale serviciului public de

diplomatie. Dreptul diplomatic este ansamblul normelor care reglementeazã

raporturile dintre institutiile subiectelor de drept international abilitate sã se

ocupe de relatiile externe ale acelor subiecte. Aceste institutii nu actioneazã în

nume propriu. Ele apar ca subiecte ale activitãtii diplomatice, dar nu sunt si

subiecte de drept. Desi apar ca subiecte ale activitãtii diplomatice, institutiile

care reprezintã statele sunt obiecte ale dreptului diplomatic. Normele dreptului

diplomatic se referã la organizarea, îndatoririle si competenta institutiilor de

relatii externe ale subiectelor de drept international.