Sinteze Dreptul Familiei

CURS 1.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE.

DREPTUL FAMILIEI – reprezintă acea ramură de drept ce conţine un ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturile de familie, izvorâte din căsătorie, rudenie şi alte raporturi juridice asimilate acestora (ex. Obligaţia de întreţinere).

Noţiunea de „familie” - în accepţiune sociologică - reprezintă un grup de persoane între care există interese comune şi raporturi de într-ajutorare şi care se caracterizează prin comunitatea de viaţă, aceasta bazându-se pe căsătorie şi rudenie, în special.

Din punct de vedere juridic – „familia” – reprezintă un grup de persoane între care există drepturi şi obligaţii reciproce, caracterizat pe căsătorie şi rudenie.

Codul Familiei a fost adoptat prin Decretul Legii nr. 32/1954, care nu reglementează relaţiile de concubinaj, raporturile de concubinaj sunt reglementate potrivit dreptului comun (dreptul civil).

CĂSĂTORIA

NOŢIUNE. NATURĂ JURIDICĂ. TRĂSĂTURI

1. NOŢIUNE.

Căsătoria este uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie cu scopul întemeierii unei familii, care se încheie pe viaţă şi care este reglementată prin normele imperative ale legii.

2. NATURĂ JURIDICĂ.

A. Conform concepţiei contractualiste, căsătoria era considerată ca fiind un contract sinalagmatic; la vremea respectivă, această teorie era progresistă, deoarece consacra implicit egalitatea juridică a soţilor.

B. Teoria conform căreia căaătoria este un act de stare civilă, nefiind un contract din cauza deosebirilor fundamentaledintre aceste 2 instituţii juridice.

3. TRĂSĂTURI.

-Caracterul monogam al căsătoriei, iar nerespectarea acestui caracter atrage sancţiunea nulităţii absolute şi chiar răspunderea penală.

-Diferenţierea de sex între soţi – condiţie de fond la încheierea căsătoriei, nerespectarea atrage sancţiunea nulităţii absolute.

-Caracterul laic – căsătoria se încheie în faţa ofiţerului de stare civilă.

-Scopul – întemeierea unei familii, nerespectarea scopului atrage sancţiunea nulităţii absolute pentru ficitivitate.

-Căsătoria se încheie pe viaţă, ceea ce nu exclude posibilitatea desfacerii ei prin divorţ.

-Caracterul solemn – forma solemnă a căsătoriei este cerută ad validitatem.

-Uniunea liber consimţită – căsătoria se întemeiază pe liberul consimţământ al viitorilor soţi.

CONDIŢIILE DE FOND ŞI IMPEDIOMENTELE LA ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI.

CONDIŢII:

1. Diferenţa de sex între viitorii soţi;

2. Vârsta matrimonială;

3. Liberul consimţământ la încheierea căsătoriei;

4. Comunicarea reciprocă a stării de sănătate.

IMPEDIMENTE:

1. existenţa unei căsătorii nedesfăcute;

2. rudenia în gradul prohibit de lege;

3. adopţia;

4. tutela;

5. alienaţia şi debilitatea mintală.

CONDITII:

1. DIFERENŢIEREA DE SEX - se constată cu ajutorul actelor de stare civilă. În cazul persoanelor care prezintă caracteristicile sexuale ale ambelor sexe (hermafrodiţi), căsătoria nu se poate încheia.

Pentru viitor, în dreptul român se va pune problema dreptului la căsătorie a transsexualilor (persoanele care îşi schimbă sexul juridic).

2. VÂRSTA MATRIMONIALĂ.

Conform Legii nr. 282 din noiembrie 2007, vârsta matrimonială minimă este de 18 ani pentru amândoi viitorii soţi; pentru motive întemeiate se poate acorda o dispensă de vârstă pentru amândoi viitorii soţi.

Minorul care se va căsători va avea nevoie şi de consimţământul ambilor părinţi.

Nerespectarea acestei condiţii determină sancţiunea nulităţii relative.

În mod excepţional, se admite căsătoria „pe patul de moarte”, dar cu discernământ – unul dintre soţi este muribund atunci când se oficializează o stare de concubinaj, care poate fi dovedită cu orice mijloc de probă (chiar şi cu martori).