Extras din curs

7.1. Dispozitii generale

Concentrarea capitalului si expansiunea activitatii de intreprinzator pe teritoriul intregului stat si chiar peste hotare sc realizeaza prin constituirea unor diverse sisteme care leaga reciproc persoanele juridice cu ajutorul unor mecanisme economice sau juridice, creand о situatie de dependenta si subordonare. Aceasta a servit drept temei pentru elaborarea unor acte normative speciale care sa reglementeze statutul juridic al sistemelor de persoane juridice, sa asigure protectie concurentei loiale, precum si pentru elaborarea unor mecanisme de protectie a creditorilor si chiar a asociatilor minoritari. In doctrina juridica, dar si in legislatiile straine, sistemele de persoane juridice poarta denumiri diferite: „grupuri de interes economic", „uniuni de persoane juridice", „uniuni de intreprinderi", „соnсеrnе", „holdinguri", „intreprinderi inrudite" „sisteme societare" etc.

Sistemul societar este definit ca un ansamblu stabil si durabil de structuri asociative legate juridic prin relatii in al caror temei una dinte acestea dobindeste si exercita asupra celorlalte dominatia, facind sa se manifeste unitatea de vointa si scopul comun .

Din definitie, pot fi evidentiate urmatoarele trasaturi ale sistemului societar:

1.integralitatea (exprima ideea de ansamblu, de intreg a tuturor componentelor sistemului);

2.coerenta (evidentiaza actiunea concertata a structurilor pentru realizarea scopului comun);

3.caracterul conventional (releva faptul ca sistemul societar este rezultatul unei sau mai multor conventii, incheiate spre a crea sau determina legaturi juridice care sa uneasca componentele ansamblului potrivit unui scop comun);

4.caracterul participativ-patrimonia (subliniaza relatia de dominare,potrivit careia structura dominanta detine direct sau indirect о participatiune in capitalul social al societatilor dominate ori societatile dominate se obliga sa intretina о anumita perioada societatea dominanta);

5.caracterul ierarhic (reflecta ordonarea legaturilor juridice si economice intre structurile sistemului);

6.caracterul stabil si durabil (face ca situatia sistemului societar sa se deosebeasca de alte situatii juridice de dependenta care au caracter temporar sau aleator).

7.2. Uniunea de persoane juridice — organizatie necomerciala

7.2.1. Definitie. Principii generale.In sens larg, uniunea este о asociere (asociatie) intre doua sau mai multe persoane, grupuri, societati, determinata de interese, revendicari, scopuri, comune.

Au calitatea de asociati in sensul C.civ. urmatoarele persoane juridice:

-asociatiile obstesti, asociatiita religioase, partidele si altc organizatii social-politice, sindicatele, uniunile de persoane juridice, patronatele etc. (art. 181).

Asadar, pornind de la dispozitiile art. 104 din C.civ., ale art.22 din Legea nr.845/1992, prin uniune de persoane juridice se intelege persoana juridica infiintata in scopul sporirii eficientei si coordonarii activitatii lor economice, precum si al reprezentarii intereselor profesionaie comune. Este important ca uniunea nu poate desfasura activitati de intreprinzator si, prin urmare, este lipsita de posibilitatea de a influenza negativ piata prin actiunile sale. Uniunea, in genere, are atributii nobile: poate elabora, moderniza si promova acte normative, poate intreprinde masuri de protectie a membrilor sai impotriva actiunilor de concurenta neloiala ce izvorasc din comertul, poate acorda consultatii pe diverse probleme, poate organiza instruirea si perfectionarea specialistiior.

7.2.2. Constituirea uniunii de persoane juridice. Conform art.104 din C.civ., persoanele juridice sunt in drept sa creeze uniuni pentru a-si coordona activitatea, a reprezenta si apara interesele comune. Legea nr.845/1992 reitereaza, la art. 22, ca, pentru a-si coordona activitatea in crearea unor conditii favorabile de realizare, intreprinderile au dreptul sa infiinteze societati sub forma de asociatii, uniuni, concerne, care vor fi organizatii necomerciale.

Conform art.22 din Legea nr.845/1992, crearea si desfasurarea activitatii lor, au loc pe urmatoarele principii:

a) intrarea benevola a intreprinderilor in uniune si iesirea din uniune in conditiile prevazute de contractul sau statutul uniunii;

b) respectarea legislatiei antimonopol si altor acte normative;

c) organizarea pe baza de contract a raporturilor intre intreprinderile care fac parte din uniune.

7.2.3. Fondatorii uniunii.Dreptul de a constitui uniuni de persoane juridice il au numai persoanele juridice inscrise in modul stabilit in Registrul de stat.

La fondarea unei uniuni, pot participa persoane juridice din Republica Moldova si din strainatate, indiferent de faptul daca au scop lucrativ sau nu. Persoana juridical poate participa la infiintarea uniunii daca actul sau de constituire nu interzice ori nu conditioneaza о astfel de participare, iar intreprinderea de stat poate participa doar cu acordul organului care reprezinta statul in aceasta intreprindere.

7.2.4. Actele de constituire ale uniunii.Potrivit art. 186 din C.civ., in statutul organizatiei comerciale trebuie sa se indice:

a) denumirea uniunii;

b) sediul;

c) denumirea, sediile, numerele de inregistrare ale persoanelor juridice asociate in uniune;

d) durata activitatii uniunii;

e) scopul uniunii si obiectul ei de acrivirate;

f) conditiile si modul de admitere in uniune a unor alte persoane juridice, modul de retragere si de excludere a asociatilor;

g) modul de formare a patrimoniului, contributiile fondatorilor, cotizatiile periodice ale membrilor uniunii, participarea la cheltuieli;

h) structura organizatorica a uniunii, modul de formare si competenta organelor ei;

i) numarul de voturi al fiecarui asociat persoana juridica,exercitarea acestui drept in cadrul adunarii generale, modul de adoptare a deciziilor fara convocarea adunarii generale;

j) modul si conditiile de reorganizare si lichidare;

k) alte date necesare.