Sistemul de Drept și Ramurile de Drept

Definiţia dreptului : Dreptul poate fi definit ca ansamblul regulilor de conduită instituite sau sancţionate de către o autoritate publică recunoscută de comunitate, de obicei statul, reguli a căror aplicare este realizată de bună voie şi în ultimă instanţă prin forţa de constrângere a statului.

Definiţia sistemului de drept : Sistemul de drept este ansamblul normelor juridice în vigoare într-un stat şi este strâns legat de existenţa autorităţii publice.

Trăsăturile sistemului de drept :

- Dreptul este o totalitate de norme juridice.

- Sistemul dreptului este un sistem deschis, dinamic, aflat într-un proces de permanentă devenire.

Componentele sistemului de drept :

- Normele juridice

- Instituţiile juridice

- Ramurile de drept

Normele juridice : Reprezintă elementul constitutiv fundamental al dreptului, ele pot fi definite ca reguli de conduită, instituite de puterea publică sau recunoscute de aceasta, a căror respectare este asigurată la nevoie prin forţa de constrângere a statului. Scopul normelor juridice : este asigurarea ordinii sociale.

Instituţiile juridice : Desemnează totalitatea normelor juridice care reglementează anumite categorii de relaţii sociale ( căsătoria, proprietatea etc. )

Ramurile de drept : Repezintă ansamblul distinct de norme juridice şi instituţii juridice, legate organic între ele şi care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi obiect.

Dreptul comunicării : Cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile sociale ce se formează în cadrul comunicării directe sau indirecte, adică relaţiile ce se stabilesc între individ – societate – autoritate şi mass – media.

În cadrul comunicării publice au fost fixate drepturi şi obligaţii cu valoare juridică referitoare la toţi cei patru actori principali ai comunicării sociale ( individul – societatea – autoritatea – mass – media )

Izvoarele dreptului comunicării sunt :

- acte juridice internaţionale la care România a aderat.(declaraţii, convenţii, tratate, etc.)

- constituţia României .

- legile adoptate de Parlament .

- ordonanţele şi hotărârile Guvernului .

- alte acte normative emise de autorităţile publice .

Dreptul comunicării ca ramură a dreptului public se constituie din totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile soaciale ce se formează în cadrul comunicării.

Conţinutul dreptului comunicării :

- Dreptul de a informa

- Dreptul de a fi informat

- Dreptul de acces la sursele de informare

- Dreptul de a verifica informaţia

- Dreptul de a-ţi face cunoscută informaţia

- Dreptul la replică sau răspuns

- Dreptul la propria imagine

- Dreptul la viaţă privată

- Dreptul la confidenţialitate

- Dreptul la apărarea surselor de informare ( secretul profesional )

- Dreptul la noninformare

- Dreptul la toleranţă şi demnitate la respectul convingerilor şi credinţelor al valorilor sociale şi naţionale.

În evoluţia societăţii distingem trei etape de dezvoltare a dreptului comunicării :

1. Dreptul de a comunica, văzut ca libertate de opinie şi de exprimare.

2. Dreptul de a comunica extensiv, care cuprinde libertatea de a informa pe ceilalţi şi de a fi tu însuţi informat.

3. Dreptul de comunicare văzut ca posibilitate de interacţiune şi de dialog ca mijloc de acces şi de participare care implică obligaţii şi responsabilităţi.