Sociologie Juridica

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Sociologie Juridica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 56 de pagini .

Profesor: Lect. dr. Cosmin Dariescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept

Cuprins

1. DEFINIREA SOCIOLOGIEI SI SPECIALIZAREA EI.7
1.1. Obiectul si definirea sociologiei. 7
1.2. Metoda sociologică. 8
1.3. Domeniile de specializare. 9
1.4. Sociologia juridica – domeniu distinct al sociologiei.9
2. CONSTITUIREA SOCIOLOGIEI CA STIINłĂ.12
2.1. Evolutia ideilor sociologice. 12
2.1.1. Functia dreptului in conceptia lui Auguste Comte(pozitivismul).13
2.1.2. „Dreptul liber” – Eugen Ehrlich (întemeietorul sociologiei juridice).14
2.1.3. Constrângerea presiunea si normativitatea în conceptia lui Émile Durkheim.14
2.1.4. Rationalizare si legitimitate în conceptia lui Max Weber (1864–1920).15
2.2. Sociologia românească. 16
2.2.1. Dimitrie Gusti (1880–1955). 16
2.2.2. Petre Andrei (1891–1940). 17
2.3. Orientări sociologice contemporane. 18
2.3.1. Scoala jurisprudentei sociologiei americane (teoria sociologică a dreptului).18
2.3.2. Analiza functionalistă americană. 28
2.3.3. Pluralismul juridic si notiunea “dreptului social” în conceptia lui George Gurvitch (1894–1965).20
3. COMUNITĂłI GRUPURI SI INSTITUłII SOCIALE.22
3.1. Comunitatea. 22
3.2. Grupuri sociale. 23
3.3. Institutii sociale. 25
4. SISTEME POLITICE AUTORITĂłI SI FUNCłII PUBLICE.28
4.1. Statul. 28
4.2. Sisteme politice. 29
4.3. Autoritătile. 30
4.4. Functiile publice.32
5. ORDINE SOCIALĂ SI ORDINE JURIDICĂ.32
5.1. Ordinea sociala, norme si sanctiuni sociale. 32
5.3. Ordinea juridică, norme si sanctiuni juridice. 34
6. SOCIALIZARE SI INTEGRARE SOCIALĂ.36
6.1. Conceptul de socializare. 36
6.2. Tipurile de socializare si agentii socializării. 36
6.3. Integrarea socială.39
7. DEVIANłĂ SI DELINCVENłĂ.41
7.1. Delimitări conceptuale. 41
7.2. Orientări si teorii sociologice privind delincventa.43
8. RESPONSABILITATE SOCIALĂ SI RĂSPUNDERE JURIDICĂ.45
8.1. Precizări terminologice. 45
8.2. Răspunderea juridică.46
9. CRIMA ORGANIZATĂ.48
9.1. Definitie si caracteristic. 48
9.2. Mijloace de combatere.50
10. SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ.51
10.1. Deruta sociologilor români. 51
10.2. Fatalismul ca stare a societătii românesti în epoca comunistă. 51
10.3. Anomia de astăzi cauzele si manifestările ei.52
11. FENOMENE DE NON–DREPT.55
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ. 57

Extras din document

1. DEFINIREA SOCIOLOGIEI SI SPECIALIZAREA EI

1.1. Obiectul si definirea sociologiei

Prima definitie a sociologiei a fost data in secolul al XIX-lea, de către Auguste

Comte. Conform acestei definitii, sociologia este stiinta despre societate

(socius – comunitate umana; logos – stiintă).

Pentru Emile Durkheim, sociologia înseamnă stiinta care studiază faptele

sociale.

Max Weber considera sociologia ca fiind stiinta care studiază actiunea

sociala.

George Gurvitch afirma ca sociologia este stiinta fenomenelor sociale totale,

care are ca obiect studiul global al relatiilor sociale, societatea ca integralitate

de raporturi.

Pentru Dimitrie Gusti, sociologia este stiinta realitătilor sociale.

Petre Andrei considera ca sociologia studiază in mod obiectiv, in primul rând

existenta sociala sub aspectul ei static structural si apoi, sub aspectul dinamic

functional al ei, arătând fazele si tipurile sociale realizate.

Traian Herseni considera ca sociologia este stiinta societătii omenesti, este o

disciplina ce se ocupa cu studiul vietii sociale, al fenomenelor de comunicare

umana, de convietuire sociala.

Domeniul sociologiei:

Sociologia studiază doua categorii de fenomene:

 structurile sociale – diverse forme ale vietii colective umane, (teoria

grupurilor);

 transformările sociale – dezvoltarea si regresul comunitătilor umane,

(teoria transformărilor).

Altă viziune:

Sociologia are ca obiect:

1) socialul, ca formă generală a vietii umane (Aristotel);

2) societatea globala (în ansamblul ei);

3) diverse componente ale societătii globale.

1.2. Metoda sociologică (< gr. methodos – drum, cale)

Definitie: prin metoda se întelege ansamblul teoriilor si notiunilor utilizate

pentru explicarea fenomenelor studiate.

Pentru a descrie fenomenele sociale omenirea poate folosi trei metode:

A. metoda sistematica si analitică. Este folosită in scopuri practice.

Analizează un palier al societătii, dar desprins de celelalte fenomene

sociale. Această metoda este folosita si de alte stiinte: politice, juridice si

economice.

B. metoda singularizantă urmăreste legătura dintre elementele de structură si

ansamblul fenomenului social (metoda specifica istoriei si etnografiei);

C. metoda specifica sociologiei – este metoda tipologiei calitative si

discontinuiste. Prin această metodă, sociologia doreste să obtină

următoarele tipuri de relatii sociale:

1. tipuri microsociologice – relatii sociale stabilite cu alti indivizi

considerati separati

2. tipuri de grupări particulare (familia, clanul, colectivul de muncă,

sau alte fenomene sociale complexe);

3. tipuri de clase sociale si societăti globale (macrosociologice).

Metoda sociologiei este diferită de metoda de cercetare sociologica.

Obiectivul sociologiei: descrierea si analiza diverselor tipuri de relatii

functionale din societate pentru descoperirea unor legi sociologice care exprima

corelatiile existente intre aceste tipuri.

Legile sociologiei depind de timp si de spatiu, de structuri mentale, institutii

etc.

Ele nu sunt legi absolut generale, ci particulare care sunt valabile doar in

anumite circumstante.

Sociologia trebuie sa surprindă disfunctiile care intervin in interiorul

grupurilor si colectivitătilor si sa ofere solutii pentru corectarea acestor nereguli.

Pentru a descoperi si corecta anomaliile sociale, sociologia trebuie să-si

păstreze, întotdeauna obiectivitatea stiintifică.

Principiile de obiectivitate ale sociologiei

1. obiectul oricărei stiinte îl reprezintă fenomenele reale dintr-un domeniu de

referinta;

2. principiul determinismului (constituirea si dinamica fenomenelor din

domeniul de referinta asculta de anumite legi care trebuie descoperite);

3. functia descriptivă, explicativă a stiintei (orice stiintă trebuie să descrie

fenomenele din domeniul de referintă si să ofere predictii);

4. structura teoretica – metodologică a stiintei (folosirea teoriilor explicative

si a metodologiei de analiză si interpretare a datelor în scopul validării

practice a ipotezelor teoretice). Teoriile explicative si mai ales, metodele de

analiză si interpretare trebuie să fie imune fată de prejudecătile savantului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Sociologie Juridica.pdf

Alte informatii

(suport de curs) Anul I Semestrul I UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IASI FACULTATEA DE DREPT