Sociologie juridică

1.SCURT ISTORIC

Prostituţia este considerată a fi cea mai veche “meserie din lume”.

De multe ori fiind considerată un subiect tabu, prostituţia a fost practicată cu sau fară aprobarea autorităţilor statului. De-a lungul timpului, cauzele şi caracteristicile prostituţiei s-au schimbat, în funcţie de gradul de dezvoltare a societăţii civile.

Prima fază de prostituţie organizată cunoscută în istorie a fost acea prostituţie de templu care era practicată chiar în locurile de rugăciune, ca o jertfă adusă zeităţilor. Mulţi contemporani consideră asocierea între sexualitate şi religie o blasfemie dar această asociere a fost componentă firească a vechilor credinţe religioase.

În România, prostituţia este cunoscută de multă vreme, deşi ca urmare a influenţei orientale, în vechile zone ale hotarelor romaneşti, femeia avea, cu puţine excepţii, o lipsă totală de libertate, fiind supusă complet dominaţiei exercitate de părinte ori de soţ.

În pofida acestei atitudini tradiţionale faţă de femeie, în Evul Mediu, prostituţia era răspândită în Moldova cât şi în Ţara-Românească, aşa cum consemnează diferitele mărturii ale unor călători străini şi vechile cronici.

Regimul comunist, prin rigorile sale impuse de “morala de tip nou” a pus capăt prostituţiei legalizate, dar nu a putut împiedica practicarea ei in diferite forme organizate ori neorganizate sau chiar deschise.

După decembrie 1989, prin deschiderea frontierelor şi garantarea dreptului de liberă circulaţie a cetăţenilor români, s-a manifestat o diversificare a modalităţilor de eludare a legilor, atât de cetăţenii români cât şi de cei străini; astfel, prostituţia a ieşit din relativul ei anonimat şi din semiclandestinitatea ei pentru a cunoaşte o largă expansiune. În prezent, se constată că prostituţia organizată a devenit pentru proxeneţi o adevărată sursă de câştiguri, putând fi catalogată ca o “industrie”din care se obţin câştiguri fabuloase.

2. EVOLUŢIA FENOMENULUI DE PROSTITUŢIE SI PROXENETISM.

A. Concept şi caracterizare - Infractiunea de prostitutie. Prostituţia este, de fapt, acea faptă a persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane. Comerţul cu propriul său corp, cu propria sa viaţă sexuală, în scopul procurării mijloacelor de existenţă şi dezertarea din câmpul muncii, caracterizează în esenţă fapta de prostituţie. În fine, prostituţia ca orice mod de existenţă parazitar, constituie prin ea însăşi o cauză de descompunere morală şi, în ultimă analiză, o sursă de criminalitate.

De aceea, reacţiunea societăţii împotriva acestei fapte nu se poate limita la măsurile preventive generale, fiind necesară reacţiunea prin mijloacele dreptului penal.

Prostituţia este incriminată prin dispoziţia prevăzută în art.328 din Codul Penal. Astfel, Codul Penal din 1969 cuprinde această infracţiune care aduce atingere relaţiilor de convieţuire socială, subliniind în felul acesta caracterul ei de manifestare a parazitismului social.

B.Concept şi caracterizare - Infractiunea de proxenetism .

Proxenetismul este fapta persoanei care îndeamnă sau constrânge la prostituţie, înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei sau săvârşeşte trafic de persoane în acest scop. În conceptul faptei de proxenetism intră, aşadar, un complex de acţiuni antisociale grupate în jurul fenomenului infracţional al prostituţiei: îndemn sau constrângere la prostituţie, înlesnirea practicării ori recrutarea de persoane pentru practicarea acesteia, tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de alte persoane.

Proxenetismul este incriminat prin dispoziţiile prevăzute de art.329 Cod Penal, ca fiind infracţiunea care aduce atingere unor relaţii privind convieţuirea socială, alături de infracţiunea de prostituţie, acolo unde le este locul firesc. Dispoziţia incriminatoare prevede 4 modalităţi ale infracţiunii de proxenetism şi anume: 1-îndemnul la prostituţie;

2-constrângerea la prostituţie de către o persoană;

3-recrutarea unei persoane pentru prostituţie;

4-traficul de persoane în scopul practicării prostituţiei.

Necesitatea luptei împotriva prostituţiei decurge din numărul mare de cazuri depistate în creşterea de la an la an. Acest font ne induce ideea că, odată cu scăderea nivelului de trai, prostituţia va lua amploare, evoluţia sa trebuind a fi controlată şi pe cât posibil stopată. Au practicat prostituţia în special femeile necăsătorite, în procentaj de 70% dar şi cele divorţate în procentaj de 13% iar cele care trăiesc în concubinaj în procent de 17%.

Prostituţia este practicată în special de femeile tinere, având vârsta cuprinsă între 16 şi 29 ani, în proporţie de 67% iar cele rezidente în mediul urban în proporţie de 68%.

Majoritatea femeilor care se prostituează au cel mult studii medii şi nu au nici o profesie, circa 30% fiind şomere.

Au fost considerate 3 categorii de prostituate:

a. prostituate apartinand culturilor criminale (antrenate in lumea drogurilor si a actelor ilicite avand o atitudine critica fata de ipocrizia lumii conventionale)

b. prostituate care traiesc la graniţa a doua lumi (fac parte din clasa mijlocie, sunt maritate, au copii dar avand barbaţi someri sunt nevoite sa recurga la prostituţie; ele disting clar intre lumea promiscua a prostituţiei si cea definita de moralitate)

c. prostituate alienate (n-au nici un fel de orientare valorica fiind dezorientate, anomice si traiesc o viata lipsita de semnificatie pentru ele)

Intrarea in lumea prostitutiei implica in general 3 categorii de factori si anume:

a. factori predispozanti = antecedentele biografiei sociale a viitoarei prostituate(traume ale copilariei, atitudinea parintilor fata de prostitutie)

b. factori cu rol de atractie = implica compararea avantajelor practicarii prostitutiei cu dezavantajele alegerii altei ocupatii (muncitoare, functionara - prostituata)

c. factori precipitanti = presiunile exercitate de conditii de dificultate economica, absenta unei oportunitati economice, incintatii ale unor persoane care apartin deja lumii prostitutiei.