Sociologie Juridică

CURS.NR.2

RAPORTURILE SOCIOLOGIEI CU DREPTUL.

DEFINIŢII SOCIOLOGICE ALE DREPTULUI

I. RAPORTURILE SOCIOLOGIEI CU DREPTUL

Deşi nu sunt evidente, există numeroase afinităţi şi puncte convergente între sociologie şi drept.

- Haouriou declara că „puţină sociologie te îndepărtează de drept, multă sociologie te readuce la el”.

- Parafrazându-l, Gurvitch sublinia la rândul său că „puţin drept te îndepărtează de sociologie, mult drept te readuce la ea.”

A. Sintetizând, diferenţele între sociologie şi drept sunt următoarele:

1. - Sociologia este o disciplină socială care se ocupă cu analiza, explicarea şi diagnoza faptelor, fenomenelor şi structurilor sociale. Sociologii adoptă un punct de vedere explicativ şi, pentru a stabili regularităţi, tendinţe şi legităţi în evoluţia fenomenelor sociale, ei utilizează metoda inductivă.

- Dreptul este o disciplină normativă, juriştii traducând în limbaj tehnico – legislativ realitatea socială. Dreptul NU studiază acţiunile sociale propriu – zise, ci persoanele ce efectuează acţiunile respective(aceste persoane sunt subiecte de drept). Juriştii adoptă un punct de vedere normativ şi utilizează metoda deductivă. Ei analizează forma juridică pe care o îmbracă relaţiile şi raporturile sociale.

2. – Din punct de vedere al apariţiei în timp, dreptul are o anterioritate de câteva milenii faţă de sociologie.

3. – Din punct de vedere al modului de concepere, există diferenţe între sociologie şi drept, diferenţe concretizate în următoarele caracteristici proprii dreptului:

- Dreptul este o disciplină unitară din punct de vedere teoretic şi

metodologic, reunind cercetări cu caracter teoretic – juridic, filosofic –

sociologic şi tehnico – juridic.

- Fenomenele juridice, ca fenomene sociale, nu trebuie analizate izolat, ci

reinserate şi raportate la un sistem de drept.

- La baza oricărui sistem de drept stă un sistem de valori la care juristul se

raportează atunci când elaborează regula de drept.

4. - Din punct de vedere al metodei de investigare a faptelor şi fenomenelor sociale şi juridice, există diferenţe semnificative, dar complementare, între acţiunile întreprinse de către legislator, judecător şi sociolog. Astfel:

- Legislatorul construieşte prescripţii şi norme juridice într-o manieră impersonală, dar raportându-se la un sistem de valori.

- Judecătorul intervine pentru a controla conformitatea rolurilor efectiv jucate cu rolurile prescrise, sancţionându-i pe cei cere deviază de la ele.

- Sociologul observă normele şi rolurile. El NU fixează aceste norme şi roluri şi nu judecă comportamentele, ci descifrează semnificaţiile lor sociale, înţelege procesele de interacţiune socială pentru a face previziuni.

5. – Sociologul evidenţiază evoluţia relaţiilor sociale, în timp ce juristul răspunde modificărilor din sfera relaţiilor sociale.

6. – Sociologul asigură cadrul legitim al aplicării normelor juridice.

7. – Faptul juridic este, în esenţă, un fapt social. Faptul juridic este un fapt social dacă şi numai dacă acţiunile indivizilor modifică raporturile juridice (naşterea, căsătoria sunt fapte juridice).

B. De ce considerăm că dreptul şi sociologia sunt interdisciplinare?

Există cel puţin trei argumente .

1. Primul argument plecă de la faptul că sociologul ajută juristului să cunoască reacţia individului faţă de regula de drept ce îi este impusă, precum şi receptivitatea probabilă a individului faţă de o eventuală modificare a legii.

2. Din punct de vedere teoretic şi metodologic, este dificil de realizat o sudură între cercetările ce fac obiectul de studiu al unei discipline ce utilizează o metodă deductivă – şi ne referim aici la drept – cu una ce utilizează o metodă inductivă, respectiv sociologia. Nu se pot realiza cercetări comune cu validitate recunoscută dacă nu există specialişti cu dublă pregătire: sociologică şi juridică.

3. Din punct de vedere psihologic, există anumite dificultăţi cauzate de scepticismul unor jurişti şi al unor sociologi cu privire la utilitatea unor cercetări interdisciplinare ale căror rezultate nu sunt întotdeauna luate în considerare de către factorii legislativi sau judecătoreşti. Există, de asemenea, un anumit grad de neîncredere manifestat de către jurişti faţă de cercetările de teren, faţă de munca în echipe complexe şi faţă de unele ipoteze de lucru formulate de către sociologi.

C. În concluzie, de unde provine apropierea dintre drept şi sociologie?

Fondatorul sociologiei, A. Comte (1839) considera dreptul ca fiind „un vestigiu metafizic, pe cât de vetust, pe atât de absurd”. De aceea, sociologul francez propune înlocuirea dreptului cu morala bazată pe armonie socială şi iubire, considerând că „nimeni nu are alt drept decât pa acela de a-şi face mereu datoria”.

Pe de altă parte, însă, E. Durkheim realizează sudura dintre sociologie şi drept printr-o serie de concepte şi noţiuni, precum cele de constrângere socială, de sancţiune, anomie, drept restitutiv, drept represiv, etc. Durkheim considera că un bun sociolog trebuie să fie un bun jurist. De altfel, Şcoala de Sociologie înfiinţată de către Durkheim a avut deviza „nimeni nu intră aici decât dacă este jurist”.

D. Cum interferează obiectul de studiu al dreptului cu cel al sociologiei?

1. - Definim dreptul ca fiind ansamblul normelor şi regulilor cu caracter obligatoriu, legiferate de către puterea de stat, în virtutea cărora este impusă ordinea socială şi este asigurată legitimitatea relaţiilor şi acţiunilor umane.

Importanţa dreptului ca fenomen social rezidă pe de o parte din rolul dreptului ca instituţie fundamentală a societăţii ce facilitează controlul normativ al comportamentelor prin impunerea unui sistem de drepturi şi obligaţii permanente. Pe de altă parte, legile sunt modele ideale de conduită constituite în reguli obligatorii cu caracter etatic.

Există mai multe perspective interpretative asupra dreptului ca fenomen social. Sociologia evidenţiază căile şi modalităţile prin care idealurile şi valorile colective

sunt încorporate în normele juridice. Sociologia estimează utilitatea şi raţionalitatea normelor juridice pentru ordinea socială.