Soluționarea de Către Instanțele de Contencios Administrativ și a Altor Cauze

1. Cauze prevăzute de Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale

Prin Constituţie şi unele legi, instanţele de contencios administrative organizate prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară , au fost investite şi cu soluţionarea altor categorii de litigii decat cele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Rezultă astfel că prin contencios administrativ, in sens larg, se inţelege potrivit art. 2 alin. 1 litera f din Legea nr. 554/2004 activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau incheierea, după caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;

In art. 123 alin. 5 din Constituţie se prevede că prefectul poate ataca in faţa instanţelor de contencios administrativ un act al consiliului judeţean, local sau al primarului in cazul in care consideră actul ilegal. Dispoziţia amintită din Constituţie este preluată in art. 3 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu denumirea marginală de “tutelă administrativă”.

Potrivit art. 3 amintit, prefectul poate ataca direct in faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează in termenul de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care incepe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi in condiţiile prevăzute de lege. Acţiunea introdusă de prefect este scutită de plata taxei de timbru.

Prefectul răspunde, in condiţiile legii, administrativ, civil sau penal, dupa caz, la cererea autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene ale căror acte au fost atacate, in cazul in care instanţa de contencios administrativ hotărăşte că actul administrativ a fost atacat in mod abuziv.

Din analiza disp. art. 3 rezultă că prefectul este cel care va aprecia daca unele acte administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene sunt legale sau nu şi dacă sunt ilegale, să le atace la instanţa de contencios administrativ.

Se observă că acţiunea in contencios administrativ se promovează impotriva actelor administrative de autoritate, fiindcă impotriva actelor administrative de gestiune curentă, acţiunea prefectului ar urma să fie indreptată la instanţa de drept comun

Actul administrativ de autoritate atacat de prefect este suspendat de drept, spre deosebire de situaţia comună prevăzută in Legea nr. 554/2004, in care ne aflăm in prezenţa unei suspendări judiciare.

In acestă din urmă situaţie, se menţionează că doar in cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ, iar suspendarea se hotărăşte de instanţa de judecată pe baza propriei sale aprecieri.

Prefectul se va pronunţa asupra legalităţii actelor administrative ale autorităţilor menţionate in 30 de zile de la comunicarea lor. In acelaşi termen prefectul apreciază dacă in privinţa actului adoptat sau emis va sesiza instanţa de contencios administrativ competentă.

Potrivit disp. art. 48 din Legea nr. 215/2001, republicată, secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica hotărarile consiliului local primarului şi prefectului de indată, dar nu mai tarziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării.

Termenul de 30 de zile, in care prefectul poate ataca actul, fiind considerat un termen de decădere, inseamnă că depăşirea lui are ca effect pierderea de către prefect a dreptului de a se mai adresa instanţei cu acţiune in contencios administrativ.

Au existat păreri şi propuneri conform cărora nu ar trebui să se prevadă un anume termen in care să fie atacate actele nelegale ale autorităţilor administraţiei publice locale.

A prevalat insă părerea, reţinută şi prin lege, de a se fixa un termen in care aceste acte să fie atacate, pentru a nu se menţine o incertitudine cu privire la legalitatea lor şi pentru a se evita consecinţele asupra unor drepturi caştigate in baza actelor administrative, ce ulterior s-ar constata că sunt ilegale.

De altfel, pentru a se preintampina dobandirea unor drepturi in baza lor, s-a prevăzut că, odată atacate la instanţă, actele administrative sunt suspendate de drept.

Totodată, s-a prevăzut prin Legea nr. 215/2001 că actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, care pot fi atacate de prefect in contencios administrativ, trebuie să nu fie publicate, sau aduse la cunoştinţa celor interesaţi, pană nu expiră termenul in care prefectul se poate pronunţa asupra legalităţii lor.

Acest termen poate fi de maxim 40 zile de la adoptarea sau emiterea actelor administrative, dacă avem in vedere termenul de 10 zile in care secretarul este obligat să inainteze la prefect actele adoptate sau emise şi termenul de 30 de zile pe care prefectul il are la dispoziţie pentru analiza legalităţii lor.

Pe langă dreptul prefectului de a ataca la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ actele administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene sunt şi cazuri in care, la randul lor, pot fi atacate la aceleaşi instanţe de contencios administrativ, ordinele emise de prefect, adică actele administrative de autoritate emise de prefect.

Dreptul de a ataca ordinele prefectului la instanţele de contencios administrativ isi are un dublu temei :

a) in art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se arată că orice persoană care se consideră vătămată intr-un drept al său ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi

repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atat privat, cat şi public.

In baza acestui temei legal a fost anulat ordinul unui prefect prin care s-a dispus preluarea unui imobil de la o regie autonomă infiinţată prin hotărare a Guvernului;

b) prevederile Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, ale Legii nr. 340/2004 privind instituţia prefectului şi alte legi, care prevăd o astfel de cale de atac impotriva ordinului prefectului.