Spălarea banilor

CURSUL NR. I.

SPALAREA BANILOR FLAGEL ECONOMICO-FINANCIAR SI VALUTAR CONTEMPORAN

1.1. INTRODUCERE ; SCURT ISTORIC AL FENOMENULUI DE SPALARE A BANILOR

Acest termen de spalare a banilor a aparut pentru prima data si a inceput sa fie folosit in anii 1920 cand mafiotii americani Al Capone si Bugsy Moran au deschis spalatorii in Chicago pentru a-si spala „banii murdari” si ai reintroduce in afacerile legale ca bani “onesti” (banii care proveneau din activitati ilegale - jocuri de noroc, prostitutie, contrabanda, camata, extorcari de fonduri, santaj, vanzari de arme etc.).

Desi considerat anacronic, totusi si in zilele noastre, in acest scop inca se mai folosesc restaurantele fast-food, societatile de asigurari si leasing, cazinourile si societatile comerciale care functioneaza in special cu mari sume in numerar.

Actualmente insa, infractiunea de spalare a banilor nu mai este atat de simpla ca in vremea gangsterilor americani ci, este un proces economico-financiar complicat care parcurge mai multe etape si implica mai multe persoane si institutii, cu o succesiune de operatiuni economico-financiare de multe ori pe teritoriul mai multor tari, folosindu-se scheme elaborate de reciclare a fondurilor.

Spalarea banilor murdari, este un proces complex prin care, veniturile provenite dintr-o activitate infractionala sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, cu scopul de a ascunde provenienta sau dreptul de proprietate asupra capitalurilor respective.

Necesitatea de a recicla capitalurile obtinute in urma activitatilor ilicite decurge din necesitatea de a ascunde provenienta ilegala a acestora, si mai apoi dorinta de a reintroduce aceste capitaluri in economia legala, dandu-le o aparenta de „onorabilitate”.

In cadrul majoritatii activitatilor ilegale desfasurate de catre infractori si interlopi, banii in forma cash sunt principalul mijloc de schimb in cadrul tranzactiilor desfasurate la nivelul crimei organizate.

Strategiile de reciclare a fondurilor includ tranzactii care, prin volum si moneda folosita (valuta forte), sunt extrem de profitabile si atractive pentru institutiile financiar-bancare care functioneaza legal. Spalarea banilor este un proces complex care transfera banii obtinuti din economia ilegala (subterana) in investitii “curate” din economia legala (aparenta).

Desi in ultimele decenii, procesele de spalare de bani sunt foarte complexe, totusi fiecare dintre ele cuprind doua mari faze: ascunderea veniturilor ilicite si transformarea veniturilor ilicite.

Constienta de gravitatea acestui fenomen, comunitatea internationala a inceput studierea si ulterior incriminarea acestui proces de reciclare al fondurilor provenite din infractiuni incepand cu anii 80 ai secolului trecut. Conventia de la Viena a O.N.U. din anul 1988, a avut meritul de a fi printre primele acte de drept international care, defineste spalarea de bani.

Potrivit acestui act juridic de drept international, spalarea banilor este definita drept “conversia sau transferul de bani si bunuri in scopul de a disimula sau deghiza originea ilicita a acestora”.

Acest act normativ de drept international are meritul incontestabil de a incerca pentru prima data o definitie (fie chiar si relativ simplista) care sa explice modul de actiune si scopul operatiunilor de spalare a banilor.

In timp, Conventia de la Viena a capatat o importanta cruciala nu doar pentru ca s-a constituit intr-un veritabil deschizator de drumuri dar si pentru ca, prin semnarea si ratificarea Conventiei de catre peste 100 de state ale lumii, aceasta a capatat, caracter de lege devenind practic unul din primele instrumente juridice folosite in lupta impotriva reciclarii de fonduri.

Realizand pericolul major pe care aceste operatiuni il prezinta pentru stabilitatea economiei mondiale, in Raportul pentru anul 1998 elaborat de Oficiul de control al drogurilor si prevenirea criminalitatii, din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite se mentioneaza ca “eforturile de a reduce veniturile obtinute prin spalarea banilor au inceput sa ocupe o pozitie proeminenta pe lista de prioritati a tuturor celor care se ocupa de aplicarea legii si, incepand din S.U.A. si progresand rapid in toata lumea, tendinta de azi este de a reconsidera fapta de spalare a banilor”.

1.2. APRECIERI GENERALE ASUPRA RECICLARII FONDURILOR

Dupa pionieratul specific anilor 1920 – 1930, cand sefi ai mafiei americane au folosit spalatorii pentru a-si “spala” banii murdari proveniti din activitati specifice de crima organizata, odata cu trecerea timpului schemele de reciclare a fondurilor au inceput sa evolueze si sa devina din ce in ce mai complexe. Spalarea banilor a devenit un proces extrem de complicat care parcurge mai multe etape si implica foarte multe persoane, institutii si organizatii.

Reciclarea fondurilor in ziua de astazi implica un complex de activitati in urma carora banii care provin dintr-o activitate infractionala sunt transferati, transformati si combinati cu alte fonduri provenite din activitati legale, cu scopul de a ascunde provenienta ilegala a acestora. Practic toata aceasta complicata activitate deriva din necesitatea infractorilor de a ascunde provenienta ilicita a banilor proveniti din savarsirea de infractiuni.