Știința Administrației

CAPITOLUL 1

ADMINISTRAtIA PUBLICÃ – FENOMEN COMPLEX

Organizarea sarcinilor de învãtare:

1.1. Definitii si caracteristici ale administratiei publice

1.2.Abordarea sistemicã a administratiei publice:

sistemul politico-administrativ

1.3. Unghiurile sub care poate fi privitã administratia

publicã

1.3.1. Administratia ca activitate

1.3.2. Administratia ca organizatie

1.3.3. Administratia ca institutie

OBIECTIVE

Studierea acestui capitol vã permite:

• Întelegerea fenomenului de administratie publicã, în calitatea lui de

specie a fenomenului administrativ;

• Întelegerea caracteristicilor definitorii ale administratiei publice;

• Întelegerea sistemului politico-administrativ

• Întelegerea celor trei modalitãti de abordare a administratiei

publice: activitate, organizatie si institutie

ADMINISTRAtIA PUBLICÃ – FENOMEN COMPLEX

2 sTIINtA ADMINISTRAtIEI PARTEA I

1.1. Definitii si caracteristici ale administratiei publice

Conceptul de administratie publicã face obiectul unor controverse

analizate pe larg de autorii de drept administrativ1.

Pentru a ne opri asupra unei definitii generale a administratiei publice,

vom utiliza rezultatele la care au ajuns, dupã analize complexe, doi autori

reprezentativi: Antonie Iorgovan si Ioan Vida.

Pornind de la premisa “Cunoasterea stiintificã a unei anumite materii

presupune, dupã cum este unanim admis, identificarea notiunilor (…)”2,

Antonie Iorgovan manifestã o scrupulozitate deosebitã fatã de rigorile logicii

formale, cercetând cu mare atentie genul proxim si diferenta specificã din

definitorul notiunii administratie publicã. Astfel, stabileste cã administratia

publicã este specia fenomenului administrativ care cuprinde faptele

administrative ce au ca finalitate realizarea valorilor politice.

În ceea ce priveste fenomenul administrativ, acelasi autor3, fãcând o

sintezã a doctrinei franceze, aratã cã acesta prezintã urmãtoarele trãsãturi:

a) este un fenomen social;

b) presupune organizarea unor mijloace pentru atingerea unor

obiective;

c) obiectivele sunt stabilite de o autoritate superioarã;

d) se extinde pânã la activitatea de înfãptuire materialã a obiectivelor.

În cazul administratiei publice, fiind vorba de valori politice, care sunt

de interes public, acestea se realizeazã în regim de putere publicã.

Rezultã cã, definitia administratiei publice are ca gen proxim sfera

faptelor administrative, iar ca diferentã specificã realizarea valorilor politice,

în regim de putere publicã.

Deci sfera notiunii “administratie publicã” contine faptele

administrative, îndeplinite în regim de putere publicã, având ca finalitate

realizarea valorilor politice.

Dacã explicitãm sintagma “fapte administrative” prin anumite trãsãturi

ale fenomenului pe care îl reflectã, putem s-o înlocuim cu expresia “activitate

organizatã de executare a unor comandamente stabilite de o autoritate

superioarã”. Dar autoritatea superioarã, în cazul administratiei publice, o

reprezintã institutiile politice.

Ajungem astfel la urmãtoarea definitie echivalentã: administratia

publicã este activitatea organizatã de executare, în regim de putere publicã,

a unor comandamente stabilite de institutiile politice.

Aceastã formulare ne aratã cã suntem în prezenta unei activitãti

specifice, realizate în mod organizat, în regim de putere publicã, adicã de

cãtre organe anume constituite, învestite cu autoritate publicã. Dupã cum

subliniazã Antonie Iorgovan, în functie de unghiul sub care este privit

fenomenul, notiunea administratie publicã se poate utiliza în douã sensuri:

formal-organic si material-functional. În sens formal-organic, prin

administratie publicã se întelege ansamblul organelor, autoritãtilor publice

1 Un bun exemplu în acest sens, îl reprezintã A. IORGOVAN, care, în Partea I ”Introducere

în dreptul administrativ si în stiintele administrative” a Tratatul sãu de drept administrativ,

dedicã definitiei notiunii de administratie publicã si stabilirii raportului dintre executiv si

administratia publicã Titlul I “Guvernarea si administratia publicã”, însumând 88 de pagini

(Antonie IORGOVAN, Tratat de drept administrativ, Editia a III-a restructuratã, revãzutã si

adãugitã, vol.I, Ed. ALLBECK, Bucuresti-2001, pp.3-91).

2 A. IORGOVAN, 2001, vol.I, precit., p.3.

3 Ibidem, p.6.

ADMINISTRAtIA PUBLICÃ – FENOMEN COMPLEX

sTIINtA ADMINISTRAtIEI PARTEA I 3

care o realizeazã. În sensul material-functional, administratia publicã

reprezintã activitatea executivã, în sensul de activitate prin care se executã

legea, fie prin emiterea de acte juridice unilaterale, fie prin organizarea sau

prestarea directã de servicii publice.1 Utilizarea acestor sensuri serveste la

delimitãrile necesare pentru cercetarea aprofundatã a unor probleme ale

administratiei publice. Ele nu exclud însã posibilitatea utilizãrii termenului în

sens global, ca unitate formatã din autoritatea administratiei publice si

activitatea pe care o desfãsoarã