Suport curs criminalistică

Capitolul I :Tehnica criminalistică

1.Noțiuni introductive

1.1. Definiția criminalisticii

Scopul procesului penal este cel al constatării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârsit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală .In desfășurarea procesului penal, trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Pentru aflarea adevărului, organele judiciare sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, adică orice elemente de fapt constatate prin mijloace de probă.

Evoluția în timp a probațiunii penale a cunoscut perioade în care constatarea elementelor de fapt se făcea prin intermediul superstițiilor, obiceiurilor sau interesului celui mai puternic social, iar adevărul era departe de a fi unul obiectiv. Progresele făcute în domeniul cercetării științifice nu au putut fi ignorate de către juriștii preocupați de găsirea unor criterii de obiectivizare a adevărului, dar drumul științei pusă în slujba justiției a fost deosebit de lung și dificil și adesea extrem de sinuos. Utilizarea cunoștințelor științifice de către organele judiciare în efortul lor de aflare a adevărului a avut drept consecință, alături de perfecționarea sistemului probator, și o specializare a unor metode și mijloace destinate acestui scop, iar, în timp, apariția unor ramuri sau chiar a unor științe cu acest obiect. Printre aceste stiinte, care se mai numesc și științe judiciare, se număra și criminalistica.

Denumirea de „criminalistică" a fost folosită pentru prima dată în literatura juridică de către Hans Gross, în anul 1893, în Manualul judecătorului de instrucție, unde este definită ca o știință „a stărilor de fapt în procesul penal".

Pentru că mijloacele și procedeele criminalistice au fost folosite în special de către organele de poliție, criminalistica a fost cunoscută până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și sub denumirea de „poliție tehnică" sau „poliție științifică", respectivele denumiri vizând numai componența sa tehnică, nu și pe cea tactică și metodologică. Un alt termen care tinde să se extindă ca un neologism în toate limbile este cel de „forensic sciences" care se traduce prin „științe legale" și a cărui definiție este oarecum echivalentă cu cea a tehnicii criminalistice, dar nu exclude nici componența științifică a investigației penale.

In literatura juridică din țară și străinătate, s-au purtat discuții vizând caracterul de știință de sine stătătoare a criminalisticii, astăzi existând un consens asupra faptului că aceasta are un obiect propriu de studiu și un domeniu de cercetare bine delimitat, folosind, în acest sens, metode specifice.

Dacă asupra caracterului de știință autonomă a criminalisticii există o unitate de opinii, nu același lucru putem să-1 afirmăm cu privire la modul în care ea a fost definită de către diferiți autori, deși diferențele sub acest aspect nu vizează esențialul.

Criminalistica este o știință al cărei obiect constă în elaborarea metodelor și procedeelor tehnico-științifice și tactice de descoperire, ridicare, fixare și examinare a urmelor infracțiunii, precum și de descoperire și identificare a autorilor. Ea are, de asemenea, ca obiect și elaborarea unor măsuri de prevenire a infracțiunilor.

1.2. Structura criminalisticii

Criminalistica se subdivide în trei ramuri, respectiv tehnica criminalistică, tactica criminalistică și metodologia criminalistică.

Tehnica criminalistică elaborează metode și mijloace tehnice necesare căutării, descoperirii, relevării, fixării, ridicării, conservării, examinării și interpretării urmelor, efectuării constatărilor tehnico-științifice și a expertizelor.

In tehnica criminalistică sunt cuprinse:

- fotografia judiciară;

- dactiloscopia (identificarea persoanelor după amprentele digitale, palmare și plantare);

- traseologia judiciară ( folosește în identificarea persoanelor, animalelor sau obiectelor urmele lăsate de către acestea);

- grafoscopia judiciară (având ca obiect identificarea persoanelor după scris)

- examenul tehnic al documentelor sau expertiza tehnică a documentelor (care are ca scop stabilirea autenticității acestora, a metodelor folosite pentru falsificare, a conținutului documentelor deteriorate precum și examinarea materialelor de scris);

- portretul vorbit (identificarea persoanelor sau a cadavrelor după semnalmente);

- balistica judiciară (elaborează metode și mijloace tehnico-științifice de studiere a armelor de foc de mână, a munițiilor acestora și a urmelor împușcăturii, în vederea identificării crimei cu care s-a tras;

Tactica criminalistică reprezintă un sistem de reguli și procedee științifice prin care se asigură efectuarea planificată, organizată, operativă și oportună a activităților de urmărire penală. Tactica criminalistică reprezintă suportul științific care stă la baza realizării activităților de investigare sau procedurale (ascultarea persoanelor, efectuarea cercetării locului faptei, a percheziției, prezentării pentru recunoaștere sau reconstituirii, luarea măsurilor asigurătorii etc.).

Metodologia criminalistică are ca obiect elaborarea și aplicarea regulilor de cercetare a diferitelor genuri de infracțiuni, bazate pe respectarea strictă a prevederilor legale și pe experiența pozitivă a organelor de urmărire penală. Metodologia stabilește care sunt activitățile procedurale care trebuie desfășurate cu ocazia investigării criminalistice a unei anumite infracțiuni, precum și ordinea logică în care acestea vor fi întreprinse, constituind un ghid științific al investigării unei infracțiuni determinate.

1.3. Criminalistica - știință de sine stătătoare

Existența unei științe este condiționată de un obiect propriu de cercetare și de metodele și mijloacele științifice de investigare utilizate.

O examinare a definiției generale ne permite sa cunoastem obiectul și direcțiile de acțiune ale acestei științe:

- elaborează sau adoptă mijloace tehnice și metode științifice necesare descoperirii, fixării, ridicării, examinării și interpretării urmelor și a altor mijloace materiale de probă, efectuării expertizelor și constatărilor tehni-co-științifice;

- elaborează metodologiile de investigare a diferitelor genuri de infracțiuni ținând cont de practica judiciară specifică, precum și de regulile generale ale tehnicii și tacticii criminalistice;

- elaborează metode și mijloace de prevenire a infracțiunilor, precum și de identificare a autorilor.

Criminalistica trebuie să respecte principiile cu caracter general valabile funcționării oricărui stat de drept izvorâte din prevederile Constituției, ale Codului penal și de procedură penală, cum sunt cel al legalității, al prezumției de nevinovăție sau cel al aflării adevărului.