Extras din document
Noţiune
Acţiunea socială eficientă trebuie să ţină seama de complexitatea sistemului ştiinţelor şi de caracterul exhaustiv al domeniilor de acţiune. În consecinţă, decizia - ca etapă importantă în procesul acţional - are o multitudine de definiţii, cu denumiri specifice domeniului particular la care aceasta se referă. În continuare vom încerca să prezentăm succint, plecând de la general la particular, câteva din definiţiile care pot contribui la înţelegerea mai largă a deciziei administrative.
Decizia, în general, din punct de vedere filozofic, este definită ca act individual sau social premergător acţiunii, constând în luarea unei hotărâri determinate, întemeiate pe cunoaşterea condiţiilor, prevederea efectelor şi pe opţiune axiologică, în raport cu anumite scopuri sau idealuri.
Altfel formulată, aceasta reprezintă hotărâre luată, soluţie adoptată, (dintre mai multe posibile), materializată într-un act obligatoriu, normativ prin care un organ conducător stabileşte direcţia unei acţiuni şi modul ei de realizare. Ca atribut principal al actului de conducere, decizia poate fi: politică, administrativă, juridică, economică, socială, tehnică, militară, etc.
Decizia politică reprezintă actul de opţiune şi de voinţă politică pentru un anumit mod de acţiune, din mai multe alternative disponibile, în abordarea unei probleme de interes public, în această categorie se includ regulile constituţionale, legile elaborate de parlament, politicile publice, deciziile privind relaţiile dintre state pe plan extern, strategiile elaborate de un partid. Decizia politică reflectă, în ultimă instanţă, raporturile de putere şi rezultatul conflictelor şi negocierilor dintre forţele sociale. Cu toate acestea, în procesul deciziei politice, pe lângă afirmarea voinţei politice, cei implicaţi trebuie să ţină seama şi de anumite constrângeri, unele politice, de ordin constituţional, iar altele obiec¬tive, social-economice (raportul cost / beneficiu). Datorită interacţiu¬nii acestor constrângeri, d.p. reprezintă adesea un compromis şi nici¬decum o soluţie optimă, ca în cazul deciziilor tehnice. Rezultatul final va fi o soluţie care îmbină raţionalitatea de ordin tehnic cu realizabilitatea politică, ultimul criteriu îndeplinind un rol decisiv.
Decizia administrativă este componenta activităţii oamenilor care lucrează în organele administraţiei publice. De aceea putem spune că decizia administrativă este o specie a deciziei umane, care constituie elementul central al activităţii desfăşurate de organele administraţiei publice în realizarea sarcinilor de conducere şi organizare.
Profesorul Antonie Iorgovan defineşte decizia administrativă ca fiind categoria deciziei speciale prin care se determină soluţiile juridice şi nejuridice ale organelor administraţiei publice pentru transpunerea în practică a valorilor exprimate în normele politice şi actele organelor puterii de stat.
Decizia managerială reprezintă un produs şi instrument al activităţii de conducere, act conştient al factorilor de conducere de stabilire a unui scop, obiectiv, a anumitor direcţii de acţionare şi modalităţi de realizare a acestuia, izvorât dintr-o anumită necesitate, pe baza unui proces de evaluare a mijloacelor necesare şi a consecinţelor realizării acestuia şi care generează o anumită modificare de comportament al factorilor implicaţi.
Ca act social de mare răspun¬dere, ea reflectă, nu numai exprimarea voinţei oamenilor, ci şi interesele şi nevoile care decurg din necesităţile întregii vieţi economico-sociale şi politice, având un caracter obligatoriu, normativ. Valoarea teoretică, şi practică a deciziei, ca act social-politic prin care se declanşează şi se pun în mişcare resurse de personal, informaţionale, materiale şi financiare, în vederea asigurării unui anumit obiectiv, reprezintă semnul calitativ distinctiv al procesului de condu¬cere.
Decizie colectivă - delimitată în funcţie de sfera de cuprindere a decidentului, caracterizată prin faptul că se adoptă în planul organelor de conducere colectivă.
Decizie individuală - delimitată în funcţie de sfera de cuprindere a decidentului, care se adoptă autonom de către un cadru de conducere investit cu autoritatea decizională implicată.
Decizie curentă - limitată ca orizont şi amploare a implicaţiilor asupra sistemului în cadrul căruia se adoptă şi care vizează obiective individuale sau specifice referitoare la perioade relativ scurte, elaborată cel mai frecvent, la eşalonul inferior al conducerii prin intermediul ei se aplică deciziile strategice şi tactice.
Decizia în condiţii de incertitudine - adoptată în condiţiile existenţei de variabile controlabile şi îndeosebi necontrolabile studiate într-o măsură redusă ca urmare a faptului că decidentul nu dispune de informaţiile necesare stabilirii pe bază de legi statistice, a probabilităţilor de realizare a stărilor naturii, când fiecare acţiune duce la un rezultat specific dintr-un ansamblu de rezultate posibile, fiecare rezultat având o proba¬bilitate cunoscută, în adoptarea d. în c. de i. se folosesc mai multe criterii sau reguli, toate operând cu matricea utilităţilor sinteză corespunzătoare stărilor naturii posibile.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Teoria Deciziei Administrative.doc