Teoria Generală a Dreptului

Modulul I: DREPTUL CA ŞTIINŢĂ

CAPITOLUL I: SISTEMUL ŞTIINŢELOR JURIDICE

ELEMENTE DE SINTEZĂ:

• clasificarea ştiinţelor sociale şi a clasificării ştiinţelor juridice

• înţelegerea rolului şi locului Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor juridice

• înţelegerea problematicii Teoriei generale a dreptului şi prezenţa ei în tabloul ştiinţelor juridice ca disciplină distinctă

• explicarea noţiunii de drept, noţiune-cheie în studierea ştiinţelor juridice de ramură

• stabilirea relaţiilor dintre elementele tabloului ştiinţelor juridice

APLICAŢII:

1 Rolul şi locul Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor juridice

2 Relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi ştiinţele juridice de ramură

3 Relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi ştiinţele participative (ajutătoare).

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Rolul şi locul Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor juridice

Structură (ideile esenţiale, care urmează a fi dezvoltate la examen):

1- TGD oferă o viziune de ansamblu asupra fenomenului juridic, spre deosebire de disciplinele de ramură, care oferă o viziune particulară

2 -Plecând de la cunoştinţele furnizate de disciplinele particulare (de ramură), ajunge să formuleze conceptele, categoriile şi principiile fundamentale ale dreptului (de la particular se formulează generalul; de la concret se ajunge la abstractizare)

3 -Relaţie de feed-back cu disciplinele de ramură, în sensul că le furnizează acestora instrumentele epistemologice, prin care pot studia relaţiile sociale particulare

4 -Metodele folosite pentru conceptualizare sunt inducţia şi deducţia

5 -Are o dublă perspectivă în studiul fenomenului juridic: cea filosofică şi ce ştiinţifică

6 -Nu este o magna mater pentru celelalte ştiinţe juridice

7 -Scopul disciplinei: surprinderea caracteristicilor fenomenului juridic în sistemul social-istoric din care face parte

8 -Disciplina are caracter atât teoretic, cât şi practic, prin soluţiile pe care le oferă, atât legislative, cât şi jurisprudenţiale

9 -Evitarea confuziei cu filosofia dreptului

BIBLIOGRAFIE:

Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.

Eugeniu Speranţia, Principii fundamentale de filosofie juridică, Cluj-Napoca, 1936.

François Terré, Introduction générale au droit, 6e éd., Dalloz, Paris, 2001.

Jean-Luc Aubert, Introduction au droit, Armand Colin, Paris, 2000.

CAPITOLUL II: METODOLOGIA JURIDICĂ (METODELE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ JURIDICĂ)

ELEMENTE DE SINTEZĂ:

• explicarea noţiunii de metodologie juridică

• analiza fiecărei metode de cercetare ştiinţifică: metoda logică, metoda comparativă, metoda istorică, metoda sociologică, metodele cantitative.

APLICAŢII:

1. La metoda logică:

a. Arătaţi distincţia între logica juridică şi logica judiciară

b. Ce înseamnă logica juridică în sens restrâns şi în sens larg

c. Explicaţi schema deontică a funcţionării normei

2. La metoda comparativă:

- Explicaţi regulile metodei comparative

3. La metoda istorică:

- Explicaţi rolul metodei istorice în dezvoltarea dreptului

- Ce înseamnă procesul de contaminare juridică?

4. La metoda sociologică:

- Evoluţia metodei sociologice în cadrul ştiinţei dreptului

- Rolul sociologiei juridice faţă de ştiinţa dreptului. Domenii şi metode specifice de cercetare.

- Rolul sociologiei juridice americane

5. Metodele cantitative:

- Relaţia dintre ştiinţa dreptului şi informatica juridică. Influenţe asupra documentării juridice şi cercetării ştiinţifice.

- Relaţia dintre informatica juridică şi administrarea justiţiei: repartizarea aleatorie a cauzelor, arhivare