Teoria generală a dreptului

1.Conceptul dreptului. Dimensiunea sociala si istorica a dreptului

Conceptul cuvantului drept are mai multe acceptiuni, el deriva din latinescul ,,directus” cea ce inseamna de-a dreptul ,direct In limba latina cuvantul drept corespunde cuvantului jus (care se citeste IUS).

In prim sens cuvantul drept semnifica stinta dreptului un ansamblu de idei si concepte, principii, care explica, prin intermediul carora dreptul poate fi gandit.

Intr-o alta acceptiune cuvantul drept semnifica facultatea unui subiect de drept si de a-si valorifica si de a-si apara impotriva tertilor un anume interes legalmente protejat ,acesta esste dreptul subiectiv.

Totalitatea normelor juridice in vigoare intr-un stat poarta denumirea de drept pozitiv ,un drept aplicabil ,util si imediat ,obligatoriu si susceptibil de aplicare prin forta coercitiva a statului.

Inca din anul 1275, Wilherm Durantis publica lucrarea ,,Speculum juris” ,considerata prima incercare de analiza enciclopedica a dreptului.

,,Enciclopedia dreptului” sau ,,Teoria generala a dreptului” capata insa fundamentare in secolul al-XIX-lea inlocuind filosofia dreptului si dreptul natural.

Dreptul a aparut in orientul antic. Printre primele legiuiri putem mentiona ,,Codul lui Hamurabi din Babilon” , ,, Legile lui Manu in India”, ,,Codul lui Mu in China”.

In Europa primele legi sunt ,,Legile lui Licur in Sparta” , ,,Legea celor XXII Table in sec V i Hr” , „Legile lui Solon si Brahma in sec V-IV i Hr”.

Drepul are in vedere si realitatea sociala. Dreptul poate fi privit atat ca model de cunoastere a unui segment al realitatii sociale cat si din perspectiva practic aplicativa, sens in care dreptul apare ca fenomen normativ.

Dimensiunea sociala a dreptului prin realitate se inpune fiecarui membru al societatii ,modele prestabilite de comportament exigegente -de tip conduita-.

Dimensiunea istorica a dreptului confera acesteia prestigiul si autoritatea asezandu-le alaturi de creatiile cu larga rezonanta socio-umana.

DEFINITIE. Dreptul este un ansamblu de reguli asigurate si garantate de catre stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in societate intr-un climat specific manifestatii existentei, libertati, a apararii drepturilor esentiale ale omului si a statornicirii spiritului de libertate.

2. Factorii de configurare ai dreptului

Factorii care influenteaza dreptul din punct de vedere al cadrului natural cu toate componentele acestuia( mediul geografic, factorii biolgici,fiziologici).

Dreptul nu poate fi influentat de actiunea mediului fizic in care oamenii traiesc pentru asi valorifica anumite interese si drepturi.

Masurile legislative(privind combaterea poluarii mediului) reglementarile prin care se stabileste un regim juridic specific pentru diferitele componente ale mediului fizic(regimul juridic al spatiului aerian,al terenului agricol).

Factorul demografic influenteaza reglementarile juridice (masuri legislative de limitare a cresterii demografice).De asemenea evenimentele juridice (moartea,nasterea,curgerea ireversibila a timpului) pot constitui prin vointa legi, cauze de nastere, modificare sau stingere a raporturilor joridice.

Factorul social-politic(economicul, politic,ideologicul cultural prin actiuni conjugate aceste componente influenteaza dreptul.

Structurile organizatorice ale societatii influenteaza puternic dreptul.

-grupurile de interese sunt structuri de grup care transmit anumite scopuri celorlalte grupuri din societate facnd publice interesele, dezbat proiecte de legi.

-grupurile de presiune se diferntiaza in asociatii caegoriale si transmit categorii; primele inglobeaza indivizii pe baza diviziunii muncii(profesie ,sector de munca) ,iar cea de-a doua categorie recruteaza membrii in diferite corporatii, in functie de comunitate transversala (asociatii de femei,tineri).

Mijloacele grupurilor de interese sunt propaganda ,jocul de innfluenta si actiunea directa(greva).

Factorul uman reprezinta zona centrala pentru legiuitori reglementandu-se

comportamentul oamenilor in cadrul unor raporturi sociale.

Dimensiunea umana a dreptului priveste egalitatea deplina a oamenilor pentru ca omul dupa natura sa este o fiinta demna si libera.

3.Principiile dreptului

Sunt idei conducatoare ale continutului tuturor normelor juridice.

Cuvantul „principiu” provine din latinescul „principium” care inseamna inceput,observatie,avand sensul de element fundamental.

a) Principiul asigurarii bazelor legate de functionare a statului constituie premisa existentei statului de drept. Caracteristica fundamentala a statului de drept in aceasta lumina ,cucerirea pe baze legale a puterii si apoi exercitarea acesteia in conformitate cu cerintele legalitati. Intr-un stat de drept izvorul oricarei puteri politice sau civile trebuie sa fie puterea suverana a poporului.

b) Principiul libertatii si egalitatii Fundamente ale vietii sociale libertatea si egalitatea trebuie sa-si gaseasca expresia juridica.

Principiul libertatii si egalitatii se defuzeaza in toate ramurile dreptului fie sub forma libertatilor generale fie individuale.

c) Principiul responsabilitatii Responsabilitatea este un fenomen social exprimand un act de angajare a individului in procesul integritatii sociale.

Responsabilitatea trebuie conceputa ca o asumare a raspunderii fata de rezultatele actiunii sociale ale omului. Dobandind responsabilitati dimensiunea individului nu se mai afla in situatia oarba fata de norma de drept si valorilor unor societati in mod activ si constient.

d) Pirncipiul echitatii si al justitiei Priveste atat activitatea legiuitorului cat si activitatea de editare si aplicare a dreptului.