Teoria generală a dreptului

Teoria Generala a Dreptului

Dreptul este conceput ca un sistem de norme , reguli (legi , acte) care stabilesc atributiile statului , a aparatului de stat dar si limitele statului , acesta având nevoie de drept pentru a se impune , dreptul fiind un instrument al statului , el reglementând relatiile dintre oameni , exprimând vointa statului si impunând o conduita tipica , un model pentru toata lumea , model ce trebuie respectat in caz contrar aparând sanctiunea , pentru a nu crea precedente , având rol atât sanctionator dar si educativ si preventiv.

Ca urmare dreptul se poate defini ca : un ansamblu de norme , stabilite sau recunoscute de catre stat , in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat , a carei respectare obligatorie este garantata de catre forta coercitiva a statului .

Normele tehnice .

Normele tehnice sunt deosebite de celelalte norme sociale ele reglementând comportamentul oamenilor in procesul de productie , fata de natura , mijloacele de productie si uneltele de munca .

Normele tehnice pot fi si ele incalcate de catre oameni, acestia suferind diverse sanctiuni , aplicate in domeniul muncii.

Exista si norme tehnice , a caror aplicare este asigurata de forta coercitiva a statului, ele capatand astfel pe langa caracterul lor tehnic si in aspect juridic ( normele securitatii muncii, normele tehnice de circulatie publica ) .

Morala .

Normele de morala arata oamenilor felul in care trebuie sa se poarte , precum si consecintele nerespectarii conduitei respective , sanctiunile morale. Aceste sanctiuni difera in functie de reactia mediului social fata de fapta imorala comisa . Sanctiunile normei de morala se realizeaza prin oprobriul public , dispret - persoana care a facut o fapta imorala , constienta de ea , poate avea mustrari de constiinta .

De aici rezulta ca morala este un ansamblu de conceptii si reguli cu privire la bine sau la rau , drept sau nedrept , permis sau nepermis .

Normele de morala sunt creatia grupariloe sociale , respectiv a societatii umane , ele nefiind de regula norme scrise , cuprinse in acte oficiale , aceasta însemnând ca respectarea lor nu este „ de regula ” , de forta coercitiva a statului .

Normele organizatiilor sociale .

Normele organizatiilor sociale sunt diferite de celelalte norme sociale nejuridice – morala , obiceiurile , regulile de convietuire sociale - deoarece ele sunt rezultatul vointei unor organizatii sociale nestatale , profesionale , economice, a partidelor politice , respectarea lor fiind asigurata prin fortele de care dispun acele organizatii , iar in cazul nerespectarii acestor norme , sanctiunile ce se impun sunt cele impuse de organizatie ,putându-se ajunge chiar si la excluderea din organizatie .

Tinând cont de cele spuse se poate trage concluzia ca normele sociale constituie o categorie importanta a regulilor sociale .

Normele organizatiilor sociale pot produce efecte juridice doar atunci când actele normative in care sunt cuprinse sunt aprobate de stat , aceasta putând fi :

- Printr-o aprobare prealabila avem aici împuternicirea organizatiei sociale de a reglementa anumite domenii a relatiilor sociale prin acte juridice.

- Elaborarea consecutiva de catre un organ de stat si o organizatie sociala a unor acte ce cuprind norme juridice

- Aprobarea ulterioara de catre un organ al statului, a unui act al organizatiei sociale , acel act capatand caracter normativ juridic .

Conceptele de norma juridica .

Dreptul este constituit in norme juridice organizate intr-un sistem , acestea

( normele juridice ) având unele trasaturi comune a caror cercetare este necesara pentru studiul fenomenului juridic in general .Norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala , stabilita sau recunoscuta de câtre stat , care exprima vointa statului si este garantata de forta coercitiva a statului .

Norma juridica urmareste stabilirea unei conduite a oamenilor in societate in vederea întarirea relatiilor sociale in interesul societatii sau a unui grup social , dupa caracterul democratic sau autocritic al statului , precum si ordonarea si organizarea de relatii interumane in conformitate cu aceste interese .

Principala trasatura a normei juridice este caracterul general ce se manifesta prin faptul ca regula de conduita prescrisa este tipica , se aplica la un numar nelimitat de cazuri si este impersonala .

Normele juridice se pot adresa tuturor cetatenilor sau locuitorilor unui stat , chiar daca nu sunt cetatenii statului respectiv , indiferent de functie , domiciliu , stare civila .

Asemenea norme sunt cuprinse mai ales in constitutii ele fiind emise de catre organele centrale ale puterii sau administratiei de stat sub forma de legi , hotarâri de guvern , decrete.

Alte norme juridice se pot adresa doar unor anumite categorii de persoane , de exemplu normele din cadrul Codului familiei care privesc numai pe cei casatoriti , sau unor organe unipersonale ( presedintele României , procurorul general ) – acestea din urma nepierzându-si caracterul general , ele adresându-se institutiilor respective ci nu persoanelor fizice .

Normele juridice sunt grupate in entitati ( sisteme , ramuri , institutii ) care se exprima prin diverse izvoare ( legi , decrete , hotarâri , instructiuni ) ce se completeaza si se dezvolta unul pe celalalt .

Structura interna a normei juridice .

Structura logico-juridica ( interna ) a normei juridice este formata din trei elemente :

- Ipoteza

- Dispozitia

- Sanctiunea

Schema structurii interne s-ar pute a reduce la urmatoarea formulare :

„ In cazul in care ( daca cineva )….Atunci….Altfel….”

Astfel ipoteza este partea de norma juridica care stabileste conditiile , împrejurarile sau faptele carora se aplica dispozitia normei , iar in functie de precizia cu care este formulata , ipotezele se disting ca :