Teoria generală a dreptului

Nota : Veti gasi unele informatii suplimentare in limba engleza, inserate in general ca note de subsol in document, aceasta nu ca urmare a unui privilegiu al colegilor Dvs. din SPE I, ci datorita faptului ca am predat un curs similar intr-o tara anglofona si nu am acum timpul fizic de a transcrie toate notele mele in romana sau/si franceza. Cu toate acestea, daca nu intelegeti ceva, va stau la dispozitie in pauze sau dupa curs pentru a clarifica eventualele nelamuriri. E-mailul este de asemenea o posibilitate (a se folosi judicios, daca si cand este necesar), biancu@nec.ro

Cum am mentionat de la primul curs, ca bibliografie, puteti consulta (desi nu este obligatoriu), cursul lui Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului (Bucuresti: All Beck, c2002).

1. Drept subiectiv obiectiv pozitiv

2. Drept public privat

3. Teorii si scoli juridice

Jus – provine din latinescul drept (Invers, ‘drept’ provine din latinescul ‘directus’ (care inseamna ‘drept’ doar in sensul orientarii spatiale, e.g., ‘drum drept’). Pentru romani, ‘drept,’ atat in sens obiectiv cat si subiectiv era ius (plural, dr. subiectiv, i.e., ‘drepturi’ : ‘iura’) : e.g., ius commune, drept comun, iura in re, drepturi reale.

Desemnarea prin acelasi cuvant atat a dreptului subiectiv cat si a celui obiectiv o intalnim in toate limbile romanice, e.g., drept (la libera expresie; la concediu platit) /Drept international public (de multe ori, desi nu in mod necesar, distinctia intre dreptul obiectiv si cel subiectiv se subliniaza prin folosirea majusculei in cazul dreptului obiectiv); droit(s)/Droit, derecho(s)/Derecho, /diritto/Diritto, (dar si in limba germana) recht/Recht. Comparati spre exemplu cu engleza, unde dreptul subiectiv este ‘right’ iar dreptul obiectiv este ‘law.’

Acceptiuni ale cuvantului ‘drept’:

a) Onest, cinstit (un om drept);

b) Autoritate (cu ce drept…?);

c) Drept in sens pur fizic (linie dreapta)

1. Drept subiectiv obiectiv pozitiv

Dreptul subiectiv

- Reprezinta posibilitatea de a valorifica si de a opune tertilor un interes recunoscut de lege (legitim).

- Priveste individul (Ex.: Dreptul la viata; de asemenea, pe langa drepturile provenite direct din legea fundamentala, ne putem gandi la exemple mai telurice si mai comune, cum ar fi dreptul subiectiv derivat dintr-un contract civil sau dintr-o lege, sa zicem ‘Codul Muncii.’ )

Dreptul pozitiv:

- Ex.: Codul penal

Dreptul obiectiv :

- Totalitatea normelor care se aplica intr-un stat.

- Ex.: dreptul romanesc

2. Drept public privat

Intalnim prima definitie a acestei distinctii intr-una din codificarile imparatului Justinian (527-565), Digesta (Gr., Pandectae, insemnand “a cuprinde totul”), datand din anul 533 A.D. (d. H.) Definitia se datoreaza juristului roman Ulpianus ( ? - m. 228): “[H]uius studii duae sunt positiones, publicum et privatum. Publicum ius est quod ad statum rei Romae spectat, privatum quod ad singulorum utilitatem: sunt enim quaedam publice utilia, quaedam privatim. Publicum ius in sacris, in sacerdotibus, in magistratibus consistit.” (D. 1, 1, 1, 2).

Insemnand (in ceea ce ne priveste), ‘Domeniile de studiu in drept sunt doua : public si privat. Dreptul public este cel ce priveste statul roman ; dreptul privat, cel ce priveste interesul particularilor (persoanelor private).’

Dreptul privat

- Reglementeaza raporturile dintre indivizi.

- Ex.: Dreptul familiei, civil, comercial,

Dreptul public

- Reglementeaza raportul dintre stat si individ.

- Ex.: Constitutia, dreptul penal

Diferenta principala intre cele doua ramuri de drept rezida in faptul ca raporturile de drept privat sunt consensuale (si de egalitate), cele de drept public obligatorii si inegale. Nu se poate deroga prin conventie privata de la prevederi de drept public, principiu pe care, iarasi, il gasim consfintit in codificarile lui Justinian (Ius publicum privatorum pactis mutari non potest., Papinianus, Digest 2, 14, 38).