Teoria Generală a Dreptului

1. Consideraţii generale privind rolul ştiinţei

Ştiinţa este un sistem de cunoştinţe despre natură, societate şi gândire, cunoştinţe obţinute prin metode corespunzătoare şi exprimate în concepte, categorii, principii şi noţiuni.

În general, se poate accepta, din numeroasele analize şi clasificări făcute de-a lungul timpului sistemului ştiinţei, clasificarea trihotomică în:

a) ştiinţe ale naturii;

b) ştiinţe despre societate;

c) ştiinţe despre gândire (cunoaşterea umană).

Scopul ştiinţelor despre societate este acela de a cunoaşte legile generale ale existenţei şi dezvoltării societăţii, de a studia formele istorice de organizare socială şi modalităţile specifice de manifestare a diverselor componente ale realităţii social-umane (politice, etice, juridice, etc.).

Prin tradiţie, prin conţinutul obiectului său, ştiinţa dreptului aparţine ştiinţelor despre societate.

2. Sistemul ştiinţelor sociale.

Ştiinţele sociale alcătuiesc următorul tablou:

a) Ştiinţe de tip nomotetic , care au ca obiect activităţile umane şi îşi propun să stabilească legile şi relaţiile funcţionale corespunzătoare. În cadrul lor se utilizează observaţiile sistematice, experimentele, studiile statistice, etc.

Aici intră: economia politică, psihologia, sociologia, demografia, lingvistica, etc.

b) Ştiinţele care-şi propun reconstituirea şi interpretarea trecutului = ştiinţe istorice.

c) Ştiinţele care delimitează lumea dominată de norme, obligaţii şi atribuţii, care studiază aspectele normative ale activităţii umane = ştiinţele juridice, etica, etc.

d) Cercetarea epistemologică a ştiinţei ca disciplină filozofică socio-umană.

Aceasta abordează activitatea cognitivă ca o activitate esenţial umană.

3. Ştiinţa dreptului în sistemul ştiinţelor sociale.

În acest tablou, dreptul ocupă un loc distinct atât prin specificitatea obiectului său de cercetare – realitatea juridică, parte componentă a realităţii sociale, cât şi prin relativa sa autonomie metodologică.

Ca ştiinţă despre societate, dreptul este eo ipso ştiinţă social umană.

ŞTIINŢA DREPTULUI (ştiinţele juridice) studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi dreptului, instituţiile politice şi juridice, formele lor concret istorice, corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social, modul în care instituţiile politico-juridice influenţează societatea şi suportă la rândul lor, influenţă socială.

Fiind determinat de scopuri care impun acţiuni, dreptul - ca fenomen normativ – reprezintă o tentativă de disciplinare, de ordonare a relaţiilor sociale, în vederea promovării unor valori larg receptate de societate, cum ar fi: proprietatea, siguranţa juridică şi securitatea libertăţilor individuale, societatea civilă, etc. – statul de drept.

Ca ştiinţă socială, cu statut şi poziţie specifice, ştiinţa dreptului analizează un anumit domeniu al relaţiilor şi structurilor sociale – domeniul participării oamenilor la circuitul juridic, ca purtători de drepturi şi obligaţii juridice, cu toate consecinţele ce decurg de aici.