Teoria generală a dreptului

Dreptul desemneaza ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat, care are ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate (respectand insa libertatea individului, drepturile lui fundamentale, justitia sociala).

In inventarul stiintelor, dreptul figureaza ca stiinta sociala normativa (ca si etica/morala, dreptul studiaza normele de conduita ale oamenilor).

Teoria generala a dreptului are un trecut indelungat, primul studiu general asupra dreptului datand din anul 1275. De atunci, subdenumit sub diferite denumiri (enciclopedie juridica, filosofia dreptului, drept natural, drept pur, drept general, etc.) teoria generala a dreptului a persistat in programul de invatamant juridic pana in vremea noastra.

Dreptul ca notiune este utilizat cu mai multe semnificatii:

Drept = Drept obiectiv: ansamblul normelor legale care prefigureaza si promoveaza scopurile generale ale vietii sociale (libertate, prosperitate, etc.). Dreptului obiectiv i se mai spune si drept pozitiv, intrucat el reprezinta ansamblul normelor juridice existente in vigoare intr-un stat.

Drept = Drept subiectiv care desemneaza facultatea unui subiect de a-si valorifica sau apara un anumit interes impotriva tertilor, interes protejat de catre legile in vigoare. Altfel spus, dreptul subiectiv desemneaza ansamblul drepturilor individuale ale persoanelor, drepturi ce nu pot fi numarate, nici consacrate in legi, dar pe care legile le ocrotesc daca ele sunt licite (legale).

Originea dreptului a generat unele controverse doctrinare. Marea majoritate a teoreticienilor sunt de acord ca dreptul numai statul putea sa-l creeze, si sa finanteze organele specializate in realizarea justitiei (nimanui nefiindu-I permis sa-si faca dreptate singur). Exista insa si un punct de vedere initiat de cativa mari antropologi ai secolului al XIX-lea, care au sustinut existenta unui drept anterior statului (“drept traditional”, “drept primitiv”, “drept tribal”). Acest punct de vedere nu se justifica stiintific, dar este luat in considerare datorita renumelui celor care l-au sustinut.

Primele legiuri (colectii de norme juridice) apar in Orientul antic (Babilon, India, China).

Factori de configurare a dreptului -> factori care influenteaza in mod evident crearea si aplicarea dreptului:

1. Prima categorie de astfel de factori este aceea a cadrului natural (mediul geografic, factorii biologici, demografia, etc.). In acest sens, actele normative sunt de multe ori influentate in continutul lor de mediul geografic - de ex.: protectia unei zone; de factorii demografici – incurajarea/descurajarea cresterii demografice, s.a.

2. Cadrul social - politic – influenteaza continutul legislatiei atat din directia vietii economice, pe care legislatia trebuie s-o stimuleze, cat si din directia structurilor organizatorice care au o tot mai influenta asupra puterii legislative din tara (grupurile de interese, grupurile de presiune, sindicatele).

3. Factorul uman – calitatea oamenilor si nivelul lor cultural intr-o tara.

Esenta dreptului desemneaza vointa generala, oficializata, adica reprezinta vointa majoritatii cetatenilor exprimata in legi (se considera ca orice regula de conduita cuprinsa in normele juridice reprezinta vointa a cel putin jumatate+1 din numarul de cetateni).

Continutul dreptului il reprezinta ansamblul elementelor, laturilor si conexiunilor sale. De fapt, continutul dreptului consta in ansamblul normelor juridice precum si in ansamblul normelor tehnice in conformite cu care se fac normele juridice.

Tipologia dreptului (clasificarea dreptului)

Exista mai multe clasificari ale tipurilor de drept, in functie de criteriile utilizate. Astfel, in functie de sistemul de organizare sociala existent (oranduire) avem:

- drept sclavagist

- drept feudal

- drept burghez

- drept socialist

Conform criteriului apartenentei la un “bazin de civilizatie juridica”, avem urmatoarele familii de drepturi:

1. Familia romano-germana: reprezinta sistemul de drept utilizat in intreaga Europa, cu exceptia Marii Britanii, si care provine din dreptul roman post clasic.

2. Familia de drept anglo-saxona (anglo-americana): si aceasta familie se origineaza tot in dreptul roman, dar in cel clasic. Daca in dreptul comun romano-german primordiala este legea, in dreptul anglo-american primordiale sunt jurisprudenta si precedentul judiciar.

3. Familia dreptului musulman: este un sistem juridic in care infrastructura (fundamentul_ sistemului juridic nu este Constitutia ci legea islamica numita saria (sharia’h). Acest drept este utilitzat in statele fundamentaliste. Este primitiv si dominat de solutii inumane.

Exista de asemenea o familie de drept a extremului Orient (hindus, chinez, japonez, o familie de drept a Africii Negre, Madagascarul). De asemenea, o importanta deosebita a dobandit-o in prezent dreptul comunitate (al Uniunii Europene).