Teoria generală a obligațiilor

Obligatia = o legatura de drept in virtutea careia trebuie sa platim ceva unei alte persoane potrivit dreptului cetatenilor (def data de romani)

Obligatia = raport juridic civil al carui subiect active denumit creditor este indreptatit sa ceara subiectului pasiv denumit debitor sad ea,sa faca sau sa nu faca ceva din ceea ce in absenta angajamentului juridic ar fi putut sa faca (def actuala)

Art 1164 => raportul juridic obligational nu se confunda cu datoria ca element pasiv care intra in continutul acestui raport. Facem distinctie intre sensul propriu-zis al notiunii de obligatie ca raport juridic civil si sensul particular care se refera la datorie ca element pasiv al raportului obligational

Raportul obligational este compus din 3 elemente:

1.Subiectele

2.Continutul

3.Obiectul

Uneori, se mai spune ca in structura obligatiei ar intra si sanctiunea. In realitate, sanctiunea este un element al normei juridice si este adevarat ca normele care reglementeaza obligatiile au si ele o sanctiune. Sanctiunea ca atare nu este un element al raportului juridic obligatinal!

1.Subiectele, cum rezulta din definitie, avem pe de o parte subiectul activ numit creditor si subiectul pasiv denumit debitor. Creditorul are drepturi de creanta, debitorul are datoria corespunzatoare dreptului de creanta. Uneori, debitorul si creditorul poarta denumiri specifice in functie de tipul de raport obligational.

De exemplu, in materie delictuala, vorbim de victima prejudiciului si de autorul faptei/autorul prejudiciului. Daca e un raport nascut dintr-un contract de comodat => comodant si comodatar. Daca e un contract din deposit => deponent si depozitar.

Mai sunt situatii in care fiecare subiect al raportului obligational este in acelasi timp si creditor si debitor, adica fiecare subiect are o dubla calitate => fiecare subiect are si drepturi si datorii. Asa se intamapla cand raportul obligational se naste dintr-un contract sinalagmatic.

Denumiri speciale pentru subiecte:

-Contract de vanzare-cumparare => comparator si vanzator

-Contract de locatiune => locator si locatar

II.Continutul raportului obligational este format din drepturile si datoriile partilor, adica din creante si datoriile corespunzatoare acestora. Creantele se insumeaza la activul patrimonial, iar datoriile la pasiv.

III.Obiect - format din prestatiile la care este indreptatit creditorul si de care este tinut debitorul. Cum rezulta din definite obligatiei, exista 3 prestatii ca obiect al obligatiei:

-A da - prestatie pozitiva - cosnstituie sau transmite un drept real

-A face - orice prestatie pozitiva, cu exceptia prestatiei de a da

-A nu face cu caracter special / a nu face ceva din ceea ce in absenta angajamentului juridic, debitorul ar fi putut sa faca

Distingem prestatia negativa speciala de prestatia negative generala care este specifica drepturilor reale. De asemenea, ea este obligatia corelativa drepturilor absolute in general. Intalnim aceasta obligatie si in materie delictuala (neminem laedere).

II. Clasificarea obligatiilor

Operatia logica de clasificare este necesara pentru a ordona campul vast al obligatiei.

Fiecare specie rezultata in urma clasificarii are un regim juridic specific astfel incat prin calificarea obligatiei ca facand parte unei anumite specii, identificam regimul juridic al unei anumite prestatii.

In functie de izvor, obiect, sanctiune, opozabilitate.

1.In functie de obiect:

-a da

-A face

-A nu face

Obligatii pozitive/ negative

-Obligatii de rezultat / determinate - obligatiile al caror obiect includ nu doar prestatia propriu-zisa, ci si rezultatul care trebuie sa fie atins prin acea prestatie.

Ex: Intr-un contract de antrepriza, antreprenorul se oblige sa construiasca o casa. Nu este suficient sa termine lucrarile, trebuie sa termine casa. Obligatia este executata cand a fost terminate integral.

Furnizare de marfuri - nu este suficient sa transporte marfa, trebuie sa ajunga neaparat la beneficiar. Este executata prin prestatie si prin atingerea rezultatului

-Obligatii de mijloace / de prudenta si diligenta - cuprinde in obiectul lor doar prestatia sepcifica. Chiar daca rezultatul nu este atins, daca prestatia a fost indeplinita in raport cu prudenta si diligenta specifica unei anumite activitati, obligatia se considera executata. Aceasta sintagma "prudenta si diligenta in raport cu alta activitate" inseamna uneori un intreg sistem de norme profesionale cu atat mai complicat cu cat activitatea este mai complicata.

Obligatii de mijloace clasice - obligatia avocatului, medicului

-Medicul se obliga sa identifice diagnosticul, dar nu se obliga sa vindece pacientul.

-Avocatul nu se obliga sa castige un proces, ci doar sa depuna diligenta necesara, obligatia fiind indeplinita indiferent de atingerea rezultatului.

Importanta juridica a acestei clasificari:

Relevanta acestei clasificari se situeaza pe taramul probarii elementelor raspunderii juridice. Daca o obligatie nu este indeplinita, debitorul trebuie sa raspunda.

Raspunderea presupune dovedirea mai multor conditii:

- neexecutarea sau fapta ilicita,

-prejudiciul,

- legatura de cauzalitate intre neexecutare si fapta ilicita,

-vinovatia faptuitorului.

Pentru angajarea raspunderii, aceste elemente trebuie sa fie dovedite.