Teoria Generală a Statului și Dreptului

1. Apariţia istorică a statului şi a dreptului

Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale ale căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii.

În evoluţia sa societatea umană a cunoscut mai multe forme de conveţuire, precum :

1) Hoarda – care reprezintă un grup de indivizi, reuniţi fără nici o regulă fixă, stabilă. Viaţa hoardei este nomadă. Principalele mijloace de existenţă le obţine din vânătoare, pescuit, cules.

2) Ginta – este o uniune de oameni, bazată pe rudenie de sânge, oameni legaţi prin munca colectivă, comunitatea limbii, moravurilor, tradiţiilor.

3) Tribul – este o uniune a câtorva ginţi şi constituie o comunitate etnică de organizare socială a mai multor ginţi sau familii înrudite.

Condiţiile apariţiei organizării statale a societăţii s-au creat treptat în perioada descompunerii comunei primitive. Odată cu dezvoltarea social-economică, în cadrul societăţii primitive apar forţe publice care se desprind din rândurile celorlalţi membri ai societăţii şi formează o categorie de oameni aparte, care se ocupă cu guvernarea, cu conducerea societăţii.

La baza apariţiei statului şi a dreptului au stat mai multe premize :

1) evoluţia formelor de producţie şi a relaţiilor de producţie

2) diviziunea socială a muncii – triburile de păstori se separă de cele de agricultori şi de cele de vânători

3) apar meşteşugarii şi negustorii

4) apariţia proprietăţii private

5) modificarea structurii sociale

6) apariţia inegalităţii de avere şi apariţia claselor

Totodată, menţionăm faptul că nici o societate nu poate exista fără o ordine în cadrul relaţiilor dintre membrii ei. Datorită experienţei de viaţă a unei comunităţi, se formează treptat un sistem de norme obişnuielnice ce reglementează producţia şi repartizarea, relaţiile de rudenie, proprietatea, sclavia, etc.

Astfel apar obiceiurile care se transmit din generaţie în generaţie, respectându-se în majoritatea cazurilor binevol. În caz de încălcare a lor fiind sancţionate de societate, chiar prin măsuri de constrângere.

În rezultat s-a constituit dreptul, care la prima etapă reprezenta o serie de obiceiuri

Astfel dreptul şi statul apar în evoluţia istorică ca inseparabile, sunt două fenomene indisolubil legate între ele, a căror apariţie se explică prin aceleaşi cauze sociale.

2. Esenţa şi formele statului

a) Conceptul de stat.

Statul este principala instituţie politică a societăţii. Apărut aproape 6 mii de ani în urmă în Orientul Antic (Egipt, Babilon, China, India), statul continuă să fie şi astăzi un instrument esenţial de dirijare socială.

Cuvântul (termenul) „stat” provine din latinescul „status”, semnificând ideea de ceva stabil, constant, permanent. Iniţial, în antichitate, acest cuvânt se folosea pentru a desemna cetăţile (civitas polis), republicile de tipul celei romane, imperiile, despotiile orientale şi alte forme de organizare politică a societăţii.

În sensul său modern noţiunea de stat se foloseşte începând cu sec. al XVI-lea şi este legată de numele lui *Niccolo Machiavelli.

*Niccolo Machiavelli (1464-1527) = născut la Florenţa. A fost secretar şi

ambasador al Republicii Florentine. Mai târziu va lucra pentru familia Medici

ca istoriograf. Publică numeroase opere, piese de teatru. Principala lucrare

fiind „Principele” (1513).

Există mai multe definiţii ale statului. Analizându-le pe cele mai importante, constatăm că statul, de regulă, e caracterizat ca :

1) o instituţie politică a societăţii cu ajutorul căreia se realizează conducerea societăţii;

2) o organizaţie care deţine monopolul creării şi aplicării dreptului;

3) o organizaţie care exercită puterea pe un teritoriu determinat a unei comunităţi umane;

4) o organizaţie politică a deţinătorilor puterii de stat care poate obliga executarea voinţei generale, aplicând, în caz de necesitate, forţa de constrângere;

5) ansamblul autorităţilor publice care asigură guvernarea.