Tipuri de infractori

Investigarea personalitatii infractorului si conturarea unei tipologii, presupune cunoasterea aspectelor generale si speciale ale acesteia (anatomice, fiziologice, psihologice, sociologice, economice, culturale etc.), care implicit influenteaza sau determina comiterea infractiunii.

Infractorii reprezinta o categorie sociala aparte, cu o mare diversitate comportamentala. Fiecare infractor este un caz particular, care se caracterizeaza printr-o seama de trasaturi fiziologice, psihologice si atitudini sociale care nu se regasesc intocmai la toti infractorii. Din aceaszta cauza propunerea unei tipologii a infractorilor este dificila. Prin tip, ca notiune generala, se intelege o totalitate de trasaturi caracteristice, distinctive ale unui grup social. Aceste trasaturi distinctive ar trebui sa ofere o imagine sintetica asupra infractorului.

Aspectele juridice ale infractiunilor nu se limiteaza numai la definirea, identificarea si explicarea notiunii si structurii acestora, ci se extind si asupra gasirii unor criterii certe de clasificare, in vederea depistarii caracteristicilor lor generale si specifice.

In criminologia contemporana (Oancea, 1998) predomina inca tipologia lui E. Seelig (1956) si tipologia lui J. Pinatel (1963).

6.1. Infractorul agresiv sau violent

Infractorul agresiv este autorul unor fapte violente, brutale, cu consecinte individuale si sociale deosebite (vatamare corporala, tentativa de omor, lovitura cauzatoare de moarte, omor). Acest infractor se caracterizeaza prin agresivitate, emotivitate puternica, descarcari reactive, stari de manie, ostilitate, autocontrol foarte scazut etc.

Agresivitatea fizica (mai ales la infractorii cu o constitutie atletica) se manifesta si prin folosirea unor obiecte, cum ar fi cutit, topor, arma, baston etc., iar agresivitatea verbala prin insulta, calomnie, amenintare, plangerea la autoritati etc. (cu predilectie la infractorii cu o constitutie astenica).

Agresivitatea, ca trasatura specifica acestui tip de infractor, de cele mai multe ori este asociata cu abuzul de alcool, ceea ce determina o crestere a tensiunii emotionale si o scadere a capacitatii de autocontrol, favorizand trecerea la actul infractional agresiv.

6.2. Infractorul achizitiv

Infractorul achizitiv se caracterizeaza prin tendinta de achizitionare, de luare, si insusire de bunuri si valori in scop personal, in scop de castig, in scop de intretinere, de imbogatire etc.

Infractorul achizitiv comite o gama variata de infractiuni: furt, talharie, abuz de incredere, inselaciune, tulburarea de posesie, fals si uz de fals, delapidare, evaziune fiscala, luarea de mita etc. In functie de genul infractional, acest tip de infractor prezinta anumite particularitati specifice.

6.3. Infractorul caracterial

Caracterul vizeaza suprastructura socio-morala a personalitatii, calitatea de fiinta sociala a omului. Caracterul apare ca nucleu al personalitatii, intrucat exprima profilul psihomoral evaluat dupa consistenta si stabilitate. Acesta reprezinta un subsistem relational-valoric si de autoreglaj, exprimandu-se printr-un ansamblu de atitudini-valori.

Infractorul caracterial prezinta unele tulburari de ansamblu ale caracterului, unele deficiente in capacitatea de organizare si ierarhizare a valorilor sociale. Acest tip de infractor se caracterizeaza prin: orgoliu, vanitate, trufie, ambitie, individualism, dominatie, incredere excesiva in sine, suspiciune, instabilitate comportamentala, inadaptare sociala, desconsiderarea celorlalti, lipsa emotiilor si a sentimentelor superioare etc. Este foarte revendicativ si deseori intra in conflict interrelational.

Cele mai frecvente infractiuni pe care le comite sunt: furtul, inselaciunea, abuzul de incredere, distrugerea prin incendiere, omorul, violul etc.

6.4. Infractorul sexual

Acest infractor se caracterizeaza prin: impulsivitate, brutalitate, violenta, indiferenta afectiva, autocontrol scazut, impuls sexual puternic, devieri ale instinctului sexual, perversitate, afectarea simtului moral, sadism sau masochism etc.

La acest tip de infractor se produce o regresie comportamentala, evidentiata prin dezinhibitia unor modalitati primare in satisfacerea unor impulsuri imediate. Persistenta impulsurilor sexuale si imposibilitatea depasirii lor, pot determina comportamente delictuale. Infractiunile comise sunt cele cu tematica sexuala: viol, incest, pedofilie sau chiar omor.

La sadic satisfacerea impulsului sexual, are loc numai daca il face pe partenerul sau sexual sa sufere fizic (batut, chinuit, torturat etc.) si moral (sfidat, batjocorit, umilit etc.). Uneori, isi poate consuma actul sexual numai prin omorarea partenerului, cand acesta se afla in agonie. In schimb, masochistul isi satisface impulsul sexual numai daca el insusi este chinuit, torturat (biciuit, ranit, insangerat etc.) sau, la instigarea lui, un altul aplica unui tert aceeasi procedura.

Trecerea la act nu poate fi blocata sau amanata, deoarece infractorul sexual nu are un sistem etic interiorizat. El nu anticipeaza consecintele si nici nu atribuie faptelor sale o semnificatie negativa. Actul infractional se desfasoara in conditiile dictate de impulsul sexual puternic, la sfarsitul caruia infractorul se simte “eliberat” organic si psihic.