Tratate ale UE

Tratatul de la Mastricht - Tratatul asupra Uniunii Europene

→ La 7 februarie 1992 cei 12 membri ai Comunităţilor Europene au semnat la Mastricht Tratatul privind instituirea Uniunii Europene, care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

→ În timp ce Tratatul de la Roma stabilea ,,fundamentele unei uniuni fără încetare mai strânsă între popoarele europene ,, şi A.U.E. cuprindea în preambulul său, pentru prima dată, hotărârea statelor de a realiza o Uniune europeană, tratatul de la Mastricht marcheză o nouă etapă în procesul de creare a unei Uniuni fără încetare mai strânsă între popoarele Europei, în care deciziile sunt luate cât mai aproape posibil de cetăţeni (art. A alin. 2) .

Tratatul asupra Uniunii europene cuprinde şapte titluri precedate de preambul. Cele şapte titluri cuprind:

- Dispoziţii comune (Titlul I, articolele A la F). Acestea se referă la o Uniune Europeană prin fixarea obiectivelor acesteia: stabilirea unei uniuni economice şi monetare incluzând în cele din urmă o monedă unică, o politică externă şi de securitate comună cuprinzând şi evenuala stabilire a unui cadru pentru o politică de apărare comună, introducerea cetăţeniei uniunii, cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne, păstrarea acquisu-lui comunitar şi respectarea principiului subsidiarităţii;

- Dispoziţii pentru modificarea Tratatelor ce instiuie Comunitatea economică europeană (în vederea stabilirii Comunităţii europene, art.G), Comunitatea europeană a cărbunelui şi oţelului ( art. H ), Comunitatea europeană a energiei atomice (art.I), cuprinse în Titlurile, II, III, IV;

- Dispoziţii privind politica externă şi de securitate comună ( articolele J la J 11);

- Dispoziţii asupra cooperării în domeniile justiţiei şi afacerilor interne( articolele K la K 9);

- Dispoziţii finale ( articolele L la S);

→ Uniunea europeană, potrivit Tratatului de la Mastricht, este întemeiată pe următorii piloni sau fundamente:

- Comunităţile – primul pilon;

- Politica externă şi de securitate comună – P.E.S.C. - al doilea pilon;

- Cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne - J.A.I. - al treilea pilon.

→ Uniunea europeană – potrivit TMs., nu are personalitate juridică, nu are capacitatea de a se angaja ca atare pe plan extern faţă de state terţe, nu are competenţa de a încheia tratate, ea se poate angaja numai în plan politic . Comunităţile îşi păstrează personalitatea lor juridică putând să se angajeze şi să angajeze statele membre în acorduri internaţionale .

→ Uniunea europeană dispune de un cadru instituţional unic, constituit în principal dintr-o singură instituţie care este cu adevărat instituţia Uniuii, respectiv, Consiliul european, care impulsionează dezvoltarea Uniunii şi defineşte orientările politicii generale.

Prin urmare sistemul instituţional unic al Uniunii Europene este format din instituţiile comunitare (Consiliul Comunităţilor Europene, devenit prin Tratatul de la Mastricht Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul european, Comisia europeană, Curtea de justiţie) şi Consiliul european.

→ La 2 mai 1992 a fost semnat la Porto Acordul de constituire a unui Spaţiu Economic European (S.E.E.) între ţările membre ale Acordului European de Liber Schimb (A.E.L.S.) şi Comunitatea Europeană. Acordul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994 .

→ La 21 decembrie 1992, Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia semnează la Cracovia Tratatul de înfiinţare a C.E.F.T.A.

→ La 21 - 22 iunie 1993 are loc Consiliul european de la Copenhaga ocazie cu care se precizează că statele est-europene vor fi admise în Uniunea Europeană de îndată ce vor îndeplini condiţiile sau criteriile economice şi politice fixate prin tratatele de asociere. Atfel, o ţară candidată trebuie să aibă instituţii stabile care să garanteze democraţia, primatul dreptului, drepturile omului, respectarea minorităţilor şi protecţia lor (criterii politice), existenţa unei economii de piaţă viabile, precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei în interiorul uniunii (criterii economice) şi să respecte acquis-ul comunitar . După adoptarea T.U.E. alte zece state au depus cereri de aderare: România, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Slovenia, Estonia, Letonia şi Lituania.

→ Din anul 1994 funcţionează Institutul Monetar European –I.M.E., cu sediul la Frankfurt, şi începe a doua etapă a Uniunii Economice şi Monetare - U.E.M.

→ De la 9 mai 1994 România devine membru asociat la Uniunea Europei Occidentale - U.E.O.

→ La reuniunea Consiliului European de la Edinburg din decembrie 1992, s-a hotărât ca de la începutul anului 1993 pot începe negocierile de aderare cu Austria, Finlanda şi Suedia. În acelaşi an, în noiembrie, Norvegia a înaintat cerere de aderare, dar a retras-o în urma unui referendum negativ. Aderarea celor trei ţări la U.E. a devenit efectivă la 1 ianuarie 1995. Prin această a IV-a lărgire dată U.E. numără 15 state membre