Amenajarea Teritoriului

Amenajarea teritoriului constituie o preocupare centrală a lumii contemporane, impunându-se ca o necesitate obiectivă pentru coordonarea multiplelor interese ce se interferează pe acelaşi teritoriu şi folosirea raţională a resurselor, ca un factor generator al dezvoltării.

Componenta proceselor de industrializare, urbanizare şi modernizare a agriculturii, organizarea teritoriului constituie expresia spaţială a politicii economice şi sociale, asigurând gospodărirea optimă a resurselor, dezvoltarea echilibrată a spaţiului în condiţiile dinamicii cerinţelor şi aspiraţiilor umane.

Din analiza problemelor organizării teritoriului pe plan mondial, într-o accepţiune foarte largă, aceasta cuprinde complexul măsurilor pentru punerea în valoare a resurselor şi dezvoltarea integrală din punct de vedere economic şi uman.

Activitatea de organizare a teritoriului trebuie să propună soluţionări probabile alternative, cu menirea de a evidenţia posibilităţile de dezvoltare armonioasă şi echilibrată a teritoriului, să ofere soluţii pentru repartizarea judicioasă dorită, voită sau posibilă a forţelor de producţie şi să urmărească valorificarea superioară a resurselor materiale şi umane în condiţii economice avantajoase.

În etapa actuală de dezvoltare generală, economică, socială şi culturală a ţării, un rol important îl are amenajarea (sistematizarea) teritorială a oraşelor şi localităţilor rurale.

Amenajarea generală a teritoriului trebuie să asigure dezvoltarea armonioasă a teritoriului, repartizarea raţională, echilibrată a forţelor de producţie pe baza îmbinării organice a criteriilor de ordin politic, social şi cele de eficienţă economică care să permită obţinerea unor soluţii necesare realizării următoarelor obiective:

-reducerea cheltuielilor de investiţii pentru amenajările şi construcţiile necesare dezvoltării şi echipării complexe a teritoriului;

-reducerea deplasărilor pentru muncă a populaţiei prin apropierea locurilor de muncă de principalele centre populate;

-reducerea deplasărilor de bunuri prin apropierea locurilor de producţie de materiile prime sau de locurile de consum ale produselor;

-zonificarea funcţională a teritoriului care să permită valorificarea superioară a potenţialului economic existent;

-valorificarea maximă a teritoriului;

-păstrarea circuitului productiv a tuturor elementelor existente sau potenţiale din teritoriu;

-realizarea unui sistem de circulaţie şi transport pentru bunuri şi persoane care să asigure legături de transport rapide, scurte şi ieftine;

-descoperirea bogăţiilor naturale şi crearea condiţiilor de valorificare a acestora.

Sistematizarea elaborează baza ştiinţifică pentru amenajarea teritoriului în vederea dezvoltării localităţilor urbane şi rurale în care se desfăşoară viaţa şi activitatea oamenilor.

DEFINIŢII ALE ORGANIZĂRII TERITORIULUI

a. Organizarea teritoriului este un ansamblu de lucrări, măsuri şi acţiuni stabilite pe baza unei depline coordonări a factorilor de influenţă ce intervin într-un teritoriu dat în vederea utilizării eficiente a potenţialului de care dispun şi a asigurării unei desfăşurări coordonate a activităţilor economice şi sociale.

b. Amenajarea complexă a teritoriului reprezintă totalitatea măsurilor tehnice şi a lucrărilor întreprinse într-un ansamblu de acţiuni coordonate în scopul organizării armonioase a teritoriului ţării, a unităţilor administrativ teritoriale prin amplasarea obiectivelor economice şi sociale şi a echipărilor tehnice în vederea valorificării superioare a resurselor naturale şi umane, repartizării raţionale şi echilibrate a forţelor de producţie, a folosirii optime a terenurilor.

c. Amenajarea teritoriului este determinata de ansamblul acţiunilor de pregătire a unui teritoriu pentru executarea unei lucrări de echipare, asanare, nivelare, plantare sau defrişare pentru a-l face corespunzător unor destinaţii şi funcţii stabilite prin studiile de sistematizare a teritoriului.

d. Amenajarea teritoriului (sistematizarea) este o ştiinţă cu caracter pluridisciplinar care se ocupă cu organizarea şi remodelarea complexă a structurilor teritoriale şi ale localităţilor în scopul asigurării cadrului optim necesar desfăşurării activităţilor umane şi pentru a ridica permanent standardul de viaţă.

e. Sistematizarea urbană se refera la acţiunea de a organiza, amenaja sau remodela structurile teritoriale şi ale localităţilor.

f. Amenajarea (terenului) – acţiune de pregătire şi echipare a unui teren pentru a-l face să corespundă cerinţelor economice şi funcţionale stabilite prin proiectul de amenajare sau proiectul de sistematizare a terenului.

LEGISLAŢIA PRIVIND AMENAJAREA TERITORIULUI

1). Constituţia României prevede exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic, crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

2). Legea fondului funciar (Legea nr.18/1991) stabileşte că organizarea şi amenajarea teritoriului agricol are ca sarcină crearea condiţiilor pentru o mai bună folosire a terenurilor în scopul realizării producţiei agricole şi se execută pe bază de studii şi proiecte prin care se rezolvă o serie de probleme cum ar fi:

a). corelarea dezvoltării agriculturii din zonă cu celelalte activităţi economice şi sociale;

b). gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari şi destinaţii în concordanţă cu structurile de proprietate şi cu formele de cultivare a pământului, rezultate în urma asocierilor;

c). stabilirea perimetrelor fiecărei proprietăţi comasând terenurile dispersate şi rectificând hotarele neraţional amplasate;

d). elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi amenajare a exploataţiilor agricole;

e). stabilirea reţelei de drumuri agricole ca o completare a reţelei de drumuri a teritoriului în scopul efectuării transportului producţiei şi a accesului maşinilor agricole.

3). Legea nr.350/2001 defineşte planul de amenajare a teritoriului ca un ansamblu de studii referitoare la o suprafaţă de teren definită prin care se stabilesc pe baza analizei multicriteriale a situaţiei existente, obiectivele, acţiunile şi măsurile de adoptat pe o perioadă determinată. Acest plan permite aplicarea unor politici la nivel naţional şi zonal in vederea organizării planurilor de amenajare a teritoriului (naţional, zonal, judeţean, interorăşenesc sau intercomunal sau comunal).