Analiza statistică a ecosistemelor

STUDIU DE CAZ: Ecosistemul PORTILE de FIER

Schema de baza a realizării studiului

Descrierea amplasamentului

Descrierea mediului înconjurător

Prezentarea principalelor fenomene care conduc la degradarea şi dezechilibrarea sistemului

Modelarea sistemului, a unor subsisteme sau componente

Monitorizarea sistemului şi a modelului propus

Discutarea rezultatelor şi concluzii

3.1. Descrierea amplasamentului

Figura 1: Zona de amplasare a ecosistemului

Dunărea este al doilea fluviu din Europa ca lungime după Volga (3.690 km), având un

curs de 2.912 km şi un bazin de recepţie de 817.000 km 2 . Între confluenţa râurilor Nera (km.D 1075 + 000) şi Timoc (Km.D 8.455 +000) pe o distanţă de 229,5 km, fluviul constituie frontiera între România şi Serbia.

Pe acest sector, Dunărea posedă un potenţial hidroenergetic deosebit de important, în medie 8.050 kW/km, concentrat în proporţie de 80% in sectorul “cataractelor”, denumit Porţile de Fier, unde pe alocuri atinge 81.800 KW/km. Până la intrarea în defileul Porţile de Fier, Dunărea a primit toţi afluenţii săi mari, debitul mediu

multianual la Orşova fiind de 5.540 m 3 .

Posibilităţile utilizării potenţialului hidroenergetic al Dunării în avantajul celor două ţări riverane, ca şi a rezolvării problemelor de navigaţie în sectorul cataractelor au determinat cele două ţări, s ă studieze realizarea unor sisteme hidroenergetice şi de navigaţie în sectorul cuprins între gurile râurilor Nera şi Timoc.

a. Localizare şi topografie

Amenajarea hidroenergetică Porţile de Fier II se află pe teritoriul judeţului Mehedinţi, în apropierea oraşului Drobeta-Turnul Severin şi a comunelor Simian, Hinova, Devesel, Burila Mare, Gogoşu.

Lacul se întinde între km.D 942 + 950 (nodul hidrotehnic Poţile de Fier I) şi km.D 862 + 800 (nodul hidrotehnic Porţile de Fier II).

Suprafaţa totală de teren ocupată este de 8.736.210 m 2 .

b. Descrierea amenajărilor principale

Lacul de acumulare Porţile de Fier II are un volum de 600*106 m 3 şi permite o regularizare zilnic-orară şi exploatarea la vârf şi semivârf a centralelor. Coronamentul frontului de retenţie se situează la cota 43,50 m; nivelul maxim al apei în amonte este de 41,00, iar nivelul minim de 39,50.

Cota maximă de retenţie la baraj a fost aleasă încât debitele mai mici de 11.000 m 3 /s să nu depăşească cota de control 24,00 m în secţiunea Turnu Severin –Klodov.

Cota minimă de retenţie este impusă de condiţia ca în secţiunea Turnu Severin să nu

se depăşească nivelul natural corespunzător debitului cu asigurarea 1% ( 16.350 m 3 /s) cu mai mult de 60 cm.

Figura 2: Schema de baza a obiectivului entropic care va influenţa ecosistemul; în cazul analizat, barajul de retenţie

Tabel 1: Date tehnice

Râul Dunăre

Tip baraj Baraj de greutate şi de

pământ

Tip etanşare Nucleu intern de argilă

Tip teren fundare Roci stâncoase şi

nestâncoase

Înălţime 35 m

Lungime coronament 412 m

Volum lac 600 mil. mc

Suprafaţă lac 5200 ha

Folosinţe energie electrică

navigaţie

Suprafaţă bazin 2

579200 km

Debit deversor 11700 m3/s

Tip deversor Vane

Deţinător HIDROLECTRICA

S.A.

Proiectant I.S.P.H.

Pentru partea română, amenajările principale ale „SHEN Porţile de Fier II” sunt

următoarele:

a) Nodul hidrotehnic principal amplasat la km. D 862 +800 care

- barajul deversor Gogoşu, de tip prag lat, cu 7 câmpuri deversoare cu deschiderea de 21 m, despărţite prin pile de 7 m lăţime, lungimea frontului de retenţie fiind de 196,00 m.