Biologie Animală

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Obiectul de studiu al biologiei animale

- Animalele sunt organisme eucariote pluricelulare, cu nutriţie heterotrofă.

- Biologia animală studiază animalele din următoarele puncte de vedere:

- al formei şi structurii (organizaţiei) interne;

- al funcţiilor şi comportamentelor;

- al răspândirii în spaţiu;

- al răspândirii în timp;

- al interrelaţiilor cu componentele abiotice şi biotice ale mediului.

Importanţa studiului animalelor

- Animalele au rol important în evoluţia vieţii pe Pământ.

- Cunoaşterea speciilor de animale permite înţelegerea rolului pe care îl îndeplinesc populaţiile acestora în structura şi funcţionarea biocenozelor din diferite ecosisteme.

- Speciile de animale nevertebrate cu schelet participă la formarea scoarţei terestre.

- Speciile care trăiesc în sol (edafice) participă la formarea şi menţinerea structurii şi proprietăţilor solului.

- Unele specii aduc prejudicii sănătăţii şi economiei umane (ex. speciile de nevertebrate parazite la om şi animalele de interes economic, speciile dăunătoare plantelor).

- Unele specii sunt utile omului prin produsele lor (ex. albina, viermele de mătase) sau prin acţiunea lor (ex. insectele polenizatoare). Unele specii de vertebrate sunt folosite ca animale de tracţiune (ex. elefanţi, cai, reni, cămile, struţi), iar altele ca animale de laborator (ex. amfibieni, cobai, hamsteri, tatui, primate).

Clasificarea biologică

- Organismele sunt sisteme deschise, aflate într-un permanent schimb de materie şi energie cu mediul ambiant.

- Caractere comune organismelor:

- sunt alcătuite din una sau mai multe celule;

- au informaţie ereditară (genom), codificată în ADN;

- prezintă metabolism;

- cresc şi se reproduc;

- au evoluat din forme mai simple şi evoluează spre forme mai complexe;

- nu trăiesc izolate, ci grupate în populaţii care sunt integrate în ecosisteme.

- Descrierea, identificarea, denumirea şi clasificarea organismelor sunt realizate de două ramuri ale biologiei: taxonomia şi sistematica.

- Taxonomia este teoria şi practica clasificării organismelor.

- Sistematica reprezintă studiul diversităţii organismelor şi a relaţiilor dintre organisme de-a lungul timpului.

- Prima clasificare a organismelor a fost realizată de cu peste 2.000 de ani în urmă de către filozoful grec Aristotel, care grupa organismele cunoscute în Plante şi Animale.

- Carl von Linné (Carolus Linnaeus), un naturalist suedez din secolul XVII, a stabilit un sistem simplu pentru clasificarea organismelor şi a propus un sistem ştiinţific pentru denumirea speciilor.

2

- Sistemul linean de clasificare este un sistem ierarhic, alcătuit din grupe numite taxoni; fiecare taxon reprezintă o categorie în care sunt incluse organisme ce prezintă caractere comune.

- Sistemul convenţional propus de Linnaeus pentru denumirea speciilor poartă numele de sistemul binomial sau nomenclatura binomială (binară). Conform acestei nomenclaturi fiecărei specii i se atribuie un nume latin sau latinizat format din două cuvinte: primul reprezintă numele de gen, iar cel de-al doilea numele de specie.

- Linnaeus recunoştea numai două regnuri: Plantae, în care includea plantele şi fungii şi Animalia - animalele.

- Taxonomia modernă se bazează pe nomenclatura binomială şi pe ierarhia categoriilor elaborate de Linnaeus, dar utilizează mai multe categorii taxonomice principale (regn, filum, clasă, ordin, familie, gen, specie) şi ia în considerare, în scopul clasificării, filogenia sau istoria evolutivă a organismelor.

- Taxonomiştii moderni recunosc multe organisme care nu pot fi clasificate conform sistemului linean în două regnuri, de aceea sistemul a fost completat în timp prin adăugarea de noi regnuri.