Biotopul - Mediul Abiotic al Viețuitoarelor

- Mediul → totalitatea factorilor cu care organismele vin în contact şi cuprinde:

• mediul abiotic → sol, apă, aer, factori climatici;

• mediul biotic → vieţuitoare şi produsele eliminate din procesele lor metabolice.

- Biotopul:

• mediul concret în care îşi duc existenţa organismele vegetale şi animale;

• locul ocupat de o biocenoză în ecosistem, cuprinzând:

o mediul abiotic :

- solul,

- apa,

- aerul,

- factorii climatici

- toate elementele necesare apariţiei şi dezvoltării organismelor;

- Habitatul → parte din biotop ocupată de un individ sau o populaţie, care oferă acestora toate condiţiile de dezvoltare;

- Arealul → spaţiul geografic în care este răspândită o specie;

 Factorii de mediu → factori ecologici →după rolul şi acţiunea lor asupra biocenozelor:

- factori ecologici direcţi / factori de existenţă:

o lumina,

o căldura

o apa

o aerul

o soluţiile nutritive

o hrana

o fiecare factor este absolut necesar pentru dezvoltarea organismelor;

o nu se substituie unii altora → ex. insuficienţa apei nu poate fi înlocuită de nutriţie şi aeraţie superioară;

- factori ecologici indirecţi / factori entropici:

• relieful,

• rocile,

• poziţia geografică

o acţionează indirect asupra biocenozei, influenţând factorii de existenţă

o se pot substitui unii pe alţii în limite destul de largi;

Factorii ecologici → 4 mari categorii:

• factori geografici;

• factori mecanici;

• factori fizici;

• factori chimici;

2.1. Factorii geografici

- factori ecologici indirecţi →influenţează biocenozele indirect, prin acţiunea lor asupra factorilor abiotici direcţi (lumină, umiditate, temperatură);

• poziţia geografică pe glob;

• altitudinea;

• expoziţia geografică;

• morfologia biotopilor;

• solul;

2.1.1. Poziţia geografică pe glob

 influenţează biocenozele prin două coordonate principale → latitudinea şi longitudinea.

- Latitudinea →poziţia, exprimată în grade, a unui punct de pe suprafaţa globului, spre N sau spre S, în raport cu ecuatorul, ce indică latitudinea 0;

• determină schimbarea succesivă a biocenozelor de la ecuator la cei doi poli, ca rezultat al modificării factorilor climatici;

• 1 0 latitudine de la ecuator → poli → scăderea temperaturii medii cu 1-1,5 0C → zonarea vegetaţiei pe glob;

De la ecuator spre poli există următoarea zonare a vegetaţiei:

• zona pădurilor ecuatoriale veşnic umede;

• zona pădurilor subtropicale;

• zona savanelor;

• zona pădurilor de foioase;

• zona pădurilor de conifere;

• zona tundrei;

• zona deşertului rece(zonele polare lipsite de vegetaţie).

o în jurul celor două tropice → două brâuri de zone uscate → deşerturi ( prezente în toate continentele)

- Longitudinea →poziţia, în grade, a unui punct de pe suprafaţa globului, faţă de linia imaginară ce reprezintă meridianul 0, care uneşte polul N cu polul S, trecând prin oraşul englez Greenwich;

• imprimă schimbări în structura biocenozelor, determinate de poziţia şi distanţa faţă de ocean → influenţează umiditatea aerului, cantitatea de precipitaţii, variaţiile termice;

Exemplu: Europa (funcţie de apropierea de O. Atlantic) → 3 tipuri de climă:

• climat oceanic, umed → regiunile V ale Europei;

• climat continental moderat → regiunile din centrul Europei;

• climat continental excesiv → regiunile estice ale Europei;