Compostarea

Componentele care constituie fracţia organică a MSW sunt: resturile alimentare, hârtia, cartonul, plasticul, textilele, cauciucul, pielea, deşeurile din grădini şi lemnul.

Toate aceste materiale pot fi reciclate separat sau ca deşeuri amestecate. Alegerea metodelor de recuperare se face în funcţie de utilizarea ulterioară a acestor materiale sau de produsele finite.

În general, materialele separate la sursă au cea mai mică contaminare şi prezintă proprietăţi fizice şi chimice diferite faţă de componentele amestecate.

Modalităţi de reutilizare şi reciclare a materialelor ce constituie fracţia organică a DMS

Principalele modalităţi de reutilizare şi reciclare a fracţiei organice a au drept scop:

1. producerea de compost;

2. producerea de CH4;

3. producerea de compuşi organici;

4. producerea de combustibil derivat.

Producerea de compost

Obiectivul procedeului biologic este pe de o parte valorificarea şi pe de altă parte îndepărtarea reziduurilor. Deşeurile biodegradabile cuprinse separate reprezintă un potenţial valorificabil ce poate fi utilizat ca material în instalaţii de producere a compostului, în instalaţii de fermentare sau în concepte combinate. În scopul degajării deşeurilor după extragerea materialelor utile procedeele biologice sunt în măsura să efectueze alternativ o aşa numită “inertizare rece” a deşeurilor ce trebuie depozitate.

Compostarea, ca şi depozitarea sau incinerarea, aparţine procedeelor clasice de tratare a deşeurilor. Este o metodă de tratare ecologică utilă deoarece partea biodegradabilă din deşeuri, care reprezintă în jur de 50% din totalul deşeurilor casnice, poate fi reintrodusă în ciclul natural. Comparată cu alte metode de tratare a deşeurilor, compostarea presupune numai o încărcare redusă a mediului înconjurător.

Pe lângă compostarea deşeurilor municipale, în aceste instalaţii se compostează şi deşeurile din parcuri, alte deşeuri biodegradabile descentralizate din agricultură, din horticultură şi din grădinile proprii.

Toate deşeurile biodegradabile: menajere, dejecţii animale, resturi vegetale, deşeuri din industria alimentară, ajung pe o cale sau alta într-o fază de putrefacţie în care reprezintă un îngrăşământ natural ecologic deosebit de preţios.

Transformarea deşeurilor biodegradabile în compost

• Cu aport de oxigen – aerobic

Materie organică proaspătă + O2 = materie organică stabilizată + CO2 + H2O + căldură

În cazul glucozei:

C6H12O6 + 6O2 → 6CO2 + 6H2O + căldură 2.800 kJ/mol

Toate reacţiile chimice de acest tip produc substante stabilizate, fără miros, fără microbi, fără infestarea mediului

• Fără oxigen – anaerobic

C6H12O6 → 3CH4 + 3CO2 + căldură 400 kJ/mol

Reacţiile de acest tip generează substanţe instabile chimic, generează mirosuri, facilitează apariţia microbilor, infestează mediul înconjurător.

Datorită cantităţii mari de căldură care se degajă cu ocazia reacţiilor aerobe, această metodă se mai numeşte şi compostare fierbinte. Materialul atinge temperaturi de peste 70° C. Din acest motiv materialul emană vapori de apa, care, în sezonul rece au aspect de ceaţă.

Deşeurile solide municipale (DMS) conţin în general 70 – 80% materie organică, iar compostarea câştigă popularitate ca opţiune de management al deşeurilor. Aproape toate sistemele de compostare a DMS începe cu separarea materialelor reciclabile, a metalelor şi materialelor periculoase, urmată de reducerea mărimii şi o separare suplimentară.

Utilizarea compostului provenit de la DMS se limitează de obicei la agricultură sau asanarea terenurilor. Adesea în aceste composturi pot fi prezente resturi de plastic sau sticlă, ca urmare a unei separări necorespunzătoare a componentelor.

Producerea gazului metan

Gazul metan se obţine din fracţia organică a DMS compuse în condiţii necontrolate şi în condiţii controlate şi anume în reactor anaerobic cu procent scăzut de solide (6 – 10% solide) sau în reactor anaerobic cu conţinut ridicat de solide ( 30 –35% solide).

Metanul poate fi utilizat pentru producerea de energie şi căldură sau pentru conversia în metanol sau alte produse.

Producerea componenţilor organici

Materialele organice conţinute în DMS pot fi utilizate pentru producerea unei varietăţi de componenţi organici cum ar fi: zahărul, alcooli, solvenţi, acizi organici, hidrocarburi, etc. De exemplu, hârtia separată la sursă este compusă din 61% celuloză, 16% semiceluloză, 12% lignina, 2% proteine, cenuşă ş. a., astfel că ea poate fi folosită pentru producerea etanolului.

Producerea combustibilului derivat din deşeuri (reziduuri) (RDF)

RDF se referă la deşeul solid care este prelucrat pentru a servi drept combustibil pentru boilere utilizate la producerea aburului sau energiei electrice; pentru instalaţiile de combustie singur sau în amestec cu cărbuni.

RECICLAREA DESEURILOR DE GRADINA

Pentru a reduce cantitatea de material ce merge spre gropile de gunoi, multe comunităţi colectează şi procesează separat deşeurile din grădini. În mod obişnuit, deşeurile din grădini sunt introduse în containere sau sunt plasate în stradă de unde sunt apoi colectate.

Modul în care fiecare dintre aceste deşeuri sunt plasate în stradă, variază de la oraş la oraş. Unele comunităţi cer ca iarba tunsă să fie introdusă în saci de plastic pentru colectare după care sacii de plastic sunt plasaţi în aceeaşi stivă cu arbuştii şi copacii. În alte comunităţi toate deşeurile din grădini sunt amestecate.

Modalităţi de reutilizare şi reciclare

Principalele scopuri pentru reutilizarea şi reciclarea deşeurilor din grădini sunt :

1. producerea de îngrăşământ compus (compost) ;

2. producerea de straturi protectoare pentru soluri ;

3. obţinerea unui combustibil din biomasă ;

4. utilizarea ca material intermediar pentru acoperirea gropilor de gunoi.

1. Producerea compostului

Deşeurile de grădină sunt în general acceptate ca cele mai bune materiale pentru obţinerea compostului de cea mai înaltă calitate.

Frunzele sunt considerate cele mai uşoare materiale pentru procesare. Iarba tăiată deşi bogată în azot produce mirosuri atunci când este compostată singură şi ca urmare, este combinată de obicei cu alte deşeuri.

Tufişurile şi materialele lemnoase sunt de obicei manipulate separat deoarece ele necesită operaţii de mărunţire şi zdrobire (zdrenţuire).

Cele mai multe operaţii de compostare a deşeurilor din grădini sunt realizate aproape de gropile de gunoi existente, unde diverse deşeuri servesc ca sursă de materie primă pentru compostare.

Producătorii de compost vând compost proprietarilor de case şi de păşuni iar unii deţin contracte care obligă municipalitatea să ia înapoi o parte din compost pentru proiectele de lucru publice. Unele municipalităţi din ţările din vest furnizează gratis compost rezidenţilor cu condiţia ca ridicarea acestuia să fie realizată de către rezidenţi.

Deşi există o piaţă relativ bună pentru compostul curat de grădină, un obstacol pentru acceptarea lui este prezenţa plasticului care rezultă din îndepărtarea incompletă a pungilor de plastic înainte ca deşeurile din grădini să fie ridicate pentru a produce compost.

2. Producerea de straturi protectoare

Tufişurile şi deşeurile lemnoase (cum ar fi copacii tăiaţi) pot fi utilizaţi pentru a produce straturi protectoare care pot fi utilizate în cadrul programelor de amenajare a locurilor rezidenţiale şi comerciale sau a terenurilor de pe şantiere.

În medii uscate, straturile protectoare întârzie evaporarea apei şi ajută la conservarea ei, controlează de asemenea extinderea buruienilor în terenuri neplantate.

Aceste materiale destinate conservării apei sau pentru amenajarea unor locuri, pot fi produse simplu prin fărâmiţare şi măcinare în mori. Un produs mai potrivit pentru pepiniere necesită o etapă suplimentară de bucăţire, pentru a produce particule de mărimi cât mai uniforme.