Curs Amenajare Teritoriu

CAP.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

TERITORIU → se poate referi la un continent la o insula, la o ţară, sau la o formă de relief. Ex. Un munte, o vale, un teritoriu deltaic, etc., după cum şi la o localitate, care poate fi urbană sau rurală. Acestea sunt sisteme teritoriale, care pot fi ierarhizate.

Configuraţia fizică a teritoriului a fost studiată mai întâi de către geografi şi cartografi, care au întocmit hărţi ale diverselor teritorii.

Amenajarea constituie o intervenţie de natură tehnică a oamenilor, în scopul satisfacerii unor cerinţe (umane).

AMENAJAREA TERITORIULUI - ansamblu dew activităţi complexe, au caracter global şi interdisciplinar, având ca scop: ORGANIZAREA FIZICA A SPATIULUI

Amenajarea teritoriului cuprinde urmatoarele componente:

- conceperea unor strategii şi politici specifice;

- elaborarea unor studii de cercetare şi culegerea datelor;

- întocmirea planurilor de amenajare şi a regulamentelor aferente şi avizarea lor;

- gestiunea teritoriului şi localităţilor;

- autorizarea realizării construcţiilor şi a spatiilor verzi;

- elaborarea actelor normative şi controlul amenajărilor umane.

IMPORTANTA: amenajarea teritoriului constă în faptul că ea reprezintă O POLITICA DE APROPIERE INTERDISCIPLINARA şi de viziune GLOBALA -

• în scopul asigurării unei dezvoltări echilibrate a regiunilor şi localităţilor

• scopul amenajării teritoriului şi a aşezărilor umane este de a proteja atât mediul cât şi patrimoniul natural şi cel creat (cultural)

- Importanţa relaţiei mediu-dezvoltare a determinat şi titlul COMFERINTEI MONDIALE pentru MEDIU şi DEZVOLTARE, din 1992, de la Rio de Janeiro, Brazilia. Ordinea conceptelor este şi ea adecvată: MEDIU şi apoi DEZVOLTARE.

- O politică de amenajare a teritoriului neancorată în context ecologic este sortită, în ultimă instanţă, eşecului.

- Prin amenajarea pe principii ecologice a teritoriului şi localităţilor, protecţia mediului poate deveni:

- operaţională şi

- instituită prin reguli şi legi

Mari arhitecţi şi urbanişti ai lumii au căutat întotdeauna simbioza comunitatii lor umane cu natura, prin integrarea organică, armonioasă a construcţiilor în mediu.

Definiţie: DEZVOLTARE DURABILA este dezvoltarea care îndeplinind cerinţele actuale, permite realizarea opţiunilor generaţiilor viitoare, fiind dezvolrarea pe termen lung, sustenabilă. Definiţia a fost stabilită prin documentul Agenda XXI, emis de Summitul de la Rio de Janeiro, 1992.

OBIECTIVELE GENERALE ALE AMENAJARII TERITORIULUI

- dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi aşezărilor prin:

• controlul creşterii regiunilor aglomerate şi congestionate (metropole);

• dezvoltarea unor regiuni rămase în urmă, care să fie racordate la circuitul economic şi cultural

(ex. Zone ecologic fragile; zone litorale, Delta, zone montane, etc)

- gestiunea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului, inclusiv a patrimoniului natural şi construit, respectiv a monumentelor naturii şi istorice;

- utilizarea raţională a terenurilor (protecţia celor agricole, forestiere, zone umede, ş.a.)

Realizarea obiectivelor amenajării teritoriului se desfăşoară la nivel naţional, regional, zonal, judeţean şi local, de către autorităţile publice centrale şi locale.

Conform Legii pivind dezvoltarea regională în România, nr. 151/15.07.1998, teritoriul ţării a fost împărţit în 8 REGIUNI DE DEZVOLTARE DELIMITATE:

1. N-E: jud. Suceava, Botoşani, Iaşi, Vaslui, Bacău, Neamţ

2. S-E: jud. Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa, Buzău, Vrancea

3. S: jud. Argeş, Dîmboviţa, Prahova, Teleorman

4. S-V: jud. Dolj, Olt, Gorj, Vîlcea, Mehedinţi, Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi

5. V: jud. Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara

6. N-V: jud. Cluj, Bihor, Satu-Mare, Maramureş, Sălaj, Bistriţa Năsăud

7. Centru: jud. Braşov, Sibiu, Covasna, Harghita, Mureş, Alba

8. Bucureşti + jud. Ilfov

TIPURI DE ZONE FUNCTIONALE

În amenajarea teritoriului există ZONE CU FUNCTII ŞI IMPORTANTA SPECIFICE

a) ZONELE URBANE

b) ZONELE RURALE cu funcţii: • prioritare agricole

• tradiţii, artă populară, lipsite însă de infrastructura şi echipamentul tehnico-edilitar necesar

c) ZONELE DE FRONTIERA necesita amenajări teritoriale de coordonare a dezvoltării ţărilor vecine şi de cooperare a lor

d) ZONELE DE MUNTE, zone ecologic fragile şi economic rămase în urmă, sunt rezerve de resurse naturale (egiunile litorale, deltaice = ecologic fragile, având nevoie de sprijin de dezvoltare)

e) REGIUNI ÎN DECLIN – au nevoie de programe speciale de relansare economică, ce pot fi promovate prin activitatea de amenajare a teritoriului.

CAP.2. CONCEPTUL DE ABORDARE SISTEMICA

Abordarea sistemică presupune însuşirea şi aplicarea TEORIEI GENERALE A SISTEMELOR elaborată de Ludwig von Bertalanffi, în anul 1960, şi dezvoltă ulterior în diferite domenii.

SISTEMUL este un ansamblu de elemente aflate în interacţiune (interacţiunea = factor al unificării) elemente care pot fi identice sau diferite, şi care sunt unite între ele prin conexiuni într-un întreg.

Ideea de bază a metodei sistemice constă în faptul că atât materia vie cât şi cea nevoie este organizată în sisteme ierarhizate, oricare sistem fiind alcătuit din subsisteme dar fiind la rândul său un subsistem al unui sistem mai cuprinzător, adică a unui suprasistem (se mai numeşte şi macrosistem)

Această analiză sistemică poate conduce la modelari matematice fiind practic o cale de prognoză şi de control a componentelor şi a stărilor sistemelor luate în calcul în dinamica dezvoltării lor.

În amenajarea teritoriului se procedează la fel cu sistemele teritoriale.

SISTEMELE TERIORIALE ŞI DE LOCALITATI

Sistemul teritorial poate fi:

1 – se porneste de la un macrosistem teritorial

2 – sistem teritorial şi de aşezare

3 – sistem de habitat uman (urban sau rural)

4 – subsistem (cartierul)

5 – microsistem (ansamblu sau unitate teritorială de referinţă)

6 – element (construcţii).

Pot exista sisteme de localităţi formate şi după alte criterii: ocupaţionale, funcţionale, economice, ecologice, etc. (ex. sistemul staţiunilor litorale; sistemul aşezărilor din Delta Dunării)

Avantajele abordării sistemice în amenajarea teritoriului:

a) se realizează o viziune integratoare asupra realităţilor proceselor şi fenomenelor din teritoriu

b) o analiză profundă a ansamblurilor de elemente dintr-un sistem teritorial

c) oferă un instrument eficient de investigare a structurilor teritoriale şi de modelare a acestora

d) amenajarea teritoriului are o abordare interdisciplinară - înaintea elaborării oricărui plan de amenajare teritorială sau de urbanism (vezi tabel) sunt necesare o serie de studii preliminare ce conduc la diagnoza situaţiei existente în teritoriul studiat, precum şi la starea şi calitatea mediului teritoriului (suprafaţa) respectiv.