Depoluarea Solurilor

2. Solul-factor de mediu complex. Notiuni introductive

Se spune adesea ca protectia mediului inconjurator este de fapt in zilele noastre o moda, la care adera mediile de informare in masa, politicienii, cercetatorii si in cele din urma cetatenii de rand. Dincolo de folosirea acestui subiect ca fard modern, este constientizarea riscurilor si pericolelor generate de poluare in ultimele decenii.

De milioane de ani pe Terra se produc anual cantitati enorme de biomasa, fara a compromite echilibrul natural al planetei. Biomurile pamantului isi mentin autocontrolul si stabilitatea prin ciclurile elementelor in natura, respectiv prin transformarea materiei organice in zacaminte de combustibili fosili (petrol, carbune, gaze naturale, etc.) si prin includerea materiei anorganice in circuite complexe, regeneratoare.

Dar industrializarea accelerata din ultimele decenii precum si cresterea numerica exponentiala a populatiei a rupt echilibrul natural al Terrei prin contaminarea cu substante toxice (compusi de sinteza, concentratii ce au depasit capacitatea de autoepurare a naturii). Ecosistemele au suferit grave transformari, iar omul se simte amenintat de efectele negative ale propriei creatii.

Nu punem problema renuntarii la viata moderna si reintoarcerea la epoca de piatra. Acceptam starea de fapt si consideram necesar depoluarea zonelor contaminate, reconstructia lor ecologica pentru a putea fi redate circuitului economic, utilizarea ecotehnicii ca motor al dezvoltarii, utilizarea biotehnologiilor si a surselor de energie alternativa, mai putin poluante.

Din considerente politice, legislative si administrative, primele masuri de depoluare a mediului s-au aplicat fara a se aplica prioritati de depoluare. S-a actionat asupra surselor de poluare “vizibile “, incercandu-se suprimarea fluxului de praf si noxe degajate in atmosfera, precum si epurarea unor ape de suprafata contaminate cu suspensii solide si substante chimice. Intr-o asemenea conjuntura, solul si apele subterane poluate au fost ignorate, poluarea acestora nefiind evidenta pentru privirea umana.

Primele semnale de alarma privind efectele deosebit de grave ale poluarii solului si apelor subterane asupra sanatatii publice au fost trase prin doua evenimente sinistre petrecute in SUA si Olanda.

In SUA, in anul 1978, s-a instaurat starea de urgenta pentru zona Love Canal, unde mai multe locuinte si o scoala au fost construite pe un vechi depozit de deseuri chimice acoperite cu pamant. Ca urmare a precipitatiilor, aceste deseuri au fost mobilizate spre panza freatica si spre suprafata solului, afectand prin maladii grave marea majoritate a locuitorilor din zona.

In Olanda, in anul 1980, la Lekkerkerk, un cartier de 268 de locuinte a fost evacuat ca urmare a identificarii in sol a unui depozit necontrolat de produse chimice ce a generat maladii incurabile.

Desi actualmente beneficiem de o legislatie de mediu vasta, « suportabila » pentru sectoarele economice si beneficiem de servicii ale organizatiilor care supravegheaza permanent starea mediului, inca se practica metoda de depoluare prin acoperirea cu pamant a zonei poluate conform principiului « ceea ce nu se vede, nu exista ».

In aceste conditii, din necesitatea rezolvarii unor importante probleme ridicate de practica a aparut si se dezvolta TDS. Aceasta stiinta are ca scop imbunatatirea radicala si de lunga durata a proprietatilor solului in principal, a apei subterane si a factorilor ecologici, in general, elemente din interconditionarea si interactiunea carora rezulta capacitatea productiva sau bonitatea unui teren. Stiinta TDS studiaza procesele de poluare si migrare a poluantilor in sol si stabileste tehnologiile necesare (masuri si lucrari) de depoluare a solurilor si apelor subterane in urmatoarele scopuri:

• redarea si pastrarea in circuitul economic a unui mediu de viata sanatos ;

• valorificarea deplina a terenurilor prin culturi vegetale (agricole si/sau forestiere) ;

• valorificarea optima a fondului funciar ;

• lichidarea peisajului geografic necorespunzataor.

3. Efecte negative ale poluarii solului

Impactul poluantilor asupra omului in cadrul mediului ambiant este deosebit de complex si cuprinde un sir de etape, mai mult sau mai putin distincte, succesive sau simultane. Organismele supuse unor concentratii mici de poluanti si pe o durata redusa, fac fata expunerii prin mobilizarea sistemelor de detoxifiere. Expunerea de lunga durata insa si la concentratii ridicate conduce aproape intotdeauna la maladii, cancer si, in cazuri extreme, la moarte.

In cazul solurilor poluate, vectorii de transfer ai poluantilor sunt lanturile trofice sol-planta-om, sol-planta-animal-om, contactul direct in timpul muncilor agricole, contactul solului cu leziuni cutanate deschise sau indirect, contactul prin intermediul apei si al alimentelor.

Dintre substantele chimice aplicate pe sol care au efecte daunatoare asupra sanatatii omului amintim dioxina-substanta folosita la fabricarea erbibicidelor si DDT-ul. Datorita caracterului lor lipofilic, a capacitatii de legare de proteine si a perturbarilor de eliminare renala, aceste substante au toxicitate cumulativa pentru om, au efecte mutagene si cancerigene. De asemenea metalele grele –Pb, Cd, Hg- sunt retinute in cortexul renal, in ficat si in oase.