Dezvoltare durabilă și protecția mediului

CAPITOLUL 1

GENERALITĂŢI DESPRE ECOSISTEME,

FACTORI DE MEDIU, PROTECŢIA MEDIULUI

Spaţiul planetei noastre în care este posibilă în permanenţă viaţa se numeşte biosferă. În componenţa acesteia intră următoarele:

- litosfera - învelişul solid al Pământului;

- hidrosfera - mediul lichid al Pământului, sau Oceanul Planetar;

- atmosfera - zona gazoasă omogenă a Pământului, situată deasupra primelor două.

Raportată la dimensiunile Pământului, biosfera reprezintă o peliculă subţire, a cărei grosime este de câţiva zeci de kilometri.

Compoziţia actuală a biosferei a fost determinată, în principal, de activitatea organismelor vii autotrofe, cele care realizează fenomenul de fotosinteză. În acest fel a avut loc sărăcirea atmosferei în dioxid de carbon şi creşterea concomitentă a concentraţiei de oxigen.

Mediul de viaţă al unui organism viu din biosferă se mai numeşte şi ecosistem. Acesta, ca ansamblu/ complex natural, este constituit din două componente: biotop şi biocenoză (fig.1.1)

Biotopul reprezintă spaţiul în care trăieşte un organism vegetal sau animal, alături de factorii de mediu care acţionează asupra lui. Practic, biotopul cuprinde toate elementele abiotice ale ecosistemului.

Biocenoza este componenta vie (biotică) a ecosistemului. Aceasta cuprinde o comunitate unitară şi complexă de plante şi fiinţe vii.

In funcţie de nivelul impactului activităţii umane, ecosistemele sunt:

a. naturale: ecosistemele în care efectele activităţilor umane sunt foarte, foarte puţin resimţite (adâncul mărilor şi oceanelor, pădurile ecuatoriale, zonele polare);

b. modificate: ecosisteme în care se resimt, într-o oarecare măsură, efectele indirecte ale activităţii umane, cel mai adesea ca impact antropomorf indirect;

c. amenajate: ecosisteme care se află în atenţia omului în vederea obţinerii hranei, materiilor prime vegetale şi animale. Omul intervine permanent, prin selecţia elementelor şi reglarea populaţiei biocenozei.

După natura biotopului, există ecosisteme acvatice şi ecosisteme terestre.

1. Ecosistemele acvatice:

a. oceanice;

b. continentale.

a. Ecosistemele acvatice oceanice (de ex.: ecosistemul estuarelor, ecosistemul mangrovelor etc.) se găsesc situate în oceanele şi mările Pământului. Popularea cu organisme vii, pe adâncime, are loc astfel:

- zona eufotică: adâncime < 100 m; pătrunde lumina solară (are loc procesul de fotosinteză); se găsesc toate organismele vii autotrofe (alge şi fitoplancton);

- zona disfotică: adâncime >100 m; nu pătrunde lumina solară (lipsesc organismele vegetale autotrofe); se găsesc nevertebrate care se hrănesc cu substanţe organice din straturile superioare.

b. Ecosistemele acvatice continentale sau ecosisteme limnicole, cuprind apele terestre curgătoare, lacurile şi apele stătătoare.

2. Ecosistemele terestre sunt constituite din comunităţile de organisme care ocupă biotopurile formate pe suprafaţa uscatului. Principalele caracteristici ale acestora sunt următoarele:

- sunt alcătuite din: sol (şi substratul pedogenetic), fază gazoasă (aerul) şi una lichidă (apa din substrat şi cea din precipitaţii).

- reprezintă componenta principală a mediului de viaţă al omului;

- repartiţia ecosistemelor terestre este determinată, în principal, de latitudine, climă şi de relaţia temperatură-precipitaţii.

Ecosistemele, îndeosebi cele terestre, pe baza unei structuri aproximativ identice, pot fi grupate în biomuri (biomul supralitoralului, biomul pădurilor, biomul câmpiilor aride, biomul câmpiilor umede).