Dreptul Mediului

Imagine preview
(9/10 din 4 voturi)

Acest curs prezinta Dreptul Mediului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 100 de pagini .

Profesor: Lector univ.drd. Dan Vătăman

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Ecologie, Drept

Cuprins

CURSUL I - INTRODUCERE ÎN DREPTUL MEDIULUI
1.1. Noţiunea, trăsăturile şi definiţia dreptului mediului 6
1.2. Dreptul mediului ca ramură autonomă a dreptului
1.2.1. Recunoaşterea apariţiei unei noi ramuri de drept 7
1.2.2. Obiectul dreptului mediului 8
1.2.3. Metoda de reglementare 8
1.3. Izvoarele dreptului mediului 8
1.4. Principiile fundamentale ale dreptului mediului 11
CURSUL II - TEHNICI ŞI MODALITĂŢI GENERALE DE REALIZARE
A PROTECŢIEI MEDIULUI
2.1. Strategiile şi politicile de mediu 15
2.2. Procedurile preventive 15
2.2.1. Implantarea activităţilor 15
2.2.2. Omologarea produselor şi aparatelor 16
2.2.3. Informarea administrativă şi publică 16
2.2.4. Bilanţul de mediu 17
2.2.5. Instrumentele de gestiune aposteriori a poluărilor 17
2.3. Pârghiile economice şi fiscale de protecţie a mediului 18
2.3.1. Taxele 18
2.3.2. Subvenţiile 19
2.3.3. Sistemele de consignaţie 19
CURSUL III - REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR ECONOMICE ŞI SOCIALE
CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI
3.1. Procedura de evaluare şi autorizare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului 20
3.1.1. Noţiunea şi semnificaţiile studiului de impact 21
3.1.2. Sisteme de realizare a studiului de impact 22
3.1.3. Efectuarea studiului de impact 23
3.1.4. Cerinţe de legalitate a studiului de impact 24
3.1.5. Consecinţele absenţei studiului de impact 24
3.2. Procedura autorizării şi studiului de impact în România 25
3.2.1. Procedura actuală de autorizare a activităţilor economice şi
sociale cu impact asupra mediului 25
3.2.2. Valabilitatea acordului şi autorizaţiei de mediu 27
3.2.3. Revizuirea acordului şi autorizaţiei de mediu 28
3.2.4. Suspendarea 28
3.2.5. Soluţionarea litigiilor 28
3.2.6. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului 29
3.2.7. Regimul studiului de impact ecologic 29
3.2.8. Publicitatea procedurii de autorizare 30
CURSUL IV - DREPTUL FUNDAMENTAL AL FIINŢEI UMANE LA UN MEDIU
SĂNĂTOS ŞI PROTEJAT
4.1. Dezvoltarea dreptului mediului ca fundament al dreptului omului
la un mediu sănătos 31
4.2. Conţinutul multifuncţional al dreptului omului la mediu 33
4.3. Dreptul omului la mediu în legislaţia românească 34
CURSUL V - PROTECŢIA APEI ŞI A ECOSISTEMELOR ACVATICE
5.1. Considerente generale 39
5.2. Regimul de protecţie şi utilizare durabilă a apelor 39
5.2.1. Clasificarea apelor supuse ocrotirii 39
5.2.2. Reguli de protecţie a apelor 40
5.3. Regimul juridic al apelor în România 40
5.4. Protecţia apelor în plan internaţional 41
CURSUL VI - PROTECŢIA ATMOSFEREI
6.1. Aspecte generale 44
6.2. Protecţia atmosferei în dreptul intern 44
6.3. Protecţia atmosferei în plan internaţional 47
6.4. Protecţia spaţiului extra-atmosferic 48
CURSUL VII - PROTECŢIA SOLULUI ŞI A SUBSOLULUI
7.1. Aspecte generale 50
7.2. Măsuri legale de protecţie a solului şi subsolului în România 51
7.3. Răspunderea contravenţională şi penală în domeniul protecţiei şi ameliorării
solului şi subsolului 52
CURSUL VIII - PROTECŢIA FAUNEI
8.1. Statutul juridic al animalelor în dreptul naţional 55
8.2. Protecţia fondului cinegetic 59
8.3. Protecţia fondului piscicol 62
8.4. Măsuri de protecţie a animalelor domestice 64
CURSUL IX - PROTECŢIA ŞI CONSERVAREA ARIILOR PROTEJATE
9.1. Aspecte generale 66
9.2. Principii care stau la baza reglementării reţelei naţionale de arii protejate 67
9.3. Categorii de arii protejate 67
9.4. Administrarea reţelei de arii naturale protejate 68
CURSUL X - RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
10.1. Răspunderea civilă delictuală 71
10.2. Răspunderea contravenţională 74
10.3. Răspunderea penală în materie de mediu 77
CURSUL XI - PARTICULARITĂŢILE RĂSPUNDERII STATELOR ÎN MATERIE DE MEDIU CONFORM CONVENŢIILOR ŞI TRATATELOR INTERNAŢIONALE
11.1. Aspecte generale 81
11.2. Elementele răspunderii internaţionale a statelor în materie de mediu 81
11.3. Reglementări internaţionale referitoare la responsabilitate în caz de
poluare a mediului 82
CURSUL XII - ATRIBUŢII ŞI COMPETENŢE ALE AUTORITĂŢILOR NAŢIONALE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
12.1. Sistemul şi competenţele autorităţilor în materie de mediu 84
12.2. Rolul organizaţiilor neguvernamentale în protecţia mediului 89
12.3. Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice în domeniul protecţiei mediului 89
CURSUL XIII - ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE CU VOCAŢIE UNIVERSALĂ ŞI REGIONALĂ CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
13.1. Organizaţia Naţiunilor Unite şi mediul înconjurător 91
13.2. Organizaţii regionale şi subregionale cu atribuţii în domeniul
protecţiei mediului 93
CURSUL XIV - SISTEMUL DE SUPRAVEGHERE A FACTORILOR DE MEDIU
ÎN PLAN NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL
14.1. Sistemul naţional de monitorizare integrată 96
14.2. Supravegherea calităţii mediului pe plan internaţional 97
Bibliografie 99

Extras din document

CURSUL I

INTRODUCERE ÎN DREPTUL MEDIULUI

1.1. Noţiunea, trăsăturile şi definiţia dreptului mediului

Din punct de vedere etimologic, cuvântul mediu îşi are originea în latinescul medium care desemnează totalitatea factorilor şi condiţiilor care formează cadrul general în care se desfăşoară viaţa materială a societăţii omeneşti.

Noţiunea de mediu este considerată ca fiind o noţiune fundamentală şi cuprinzătoare prin care se înţelege lumea vie şi cea neînsufleţită, în principiu, aproape tot ce înconjoară omul.

Noţiunea de mediu stă la baza ecologiei ca ştiinţă, definită de biologi ca fiind „studiul relaţiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale şi mediul lor organic şi anorganic”.

Ecologia este definită în doctrina de specialitate ca fiind ştiinta ecosistemelor şi a relaţiilor dintre acestea, cu rol în stabilirea de legături între societatea umană şi mediu.

În documentele internaţionale nu există o definiţie foarte clar formulată cu privire la mediu, iar legislaţiile interne ale statelor conferă acestui concept semnificaţii şi dimensiuni diverse, pornind de la definiţii parţiale şi până la definiţii mai globale.

În cazul României, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2002, aprobată prin Legea nr. 294/2003 , defineşte în mod explicit mediul ca fiind „ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei, aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului”.

În sistemul de drept românesc, dreptul mediului poate fi definit ca fiind o ramura distinctă de drept, formată din totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile dintre persoane stabilite în legatură cu protecţia şi dezvoltarea mediului.

Din aceasta definiţie, putem contura următoarele trăsături specifice dreptului mediului:

- este o ramură de drept distinctă în sistemul nostru de drept;

- este o ramură de drept formată din norme juridice specifice, ce prezintă trăsături comune;

- normele de dreptul mediului reglementează relaţiile sociale formate în procesul de prevenire a poluării, ameliorarea şi dezvoltarea mediului, sancţionarea faptelor poluante, etc.

1.2. Dreptul mediului ca ramură autonomă a dreptului

1.2.1. Recunoaşterea apariţiei unei noi ramuri de drept

Evoluţiile sociale, economice, politice şi legislative din ultimele decenii, dinamica dreptului şi tendinţa ce se manifestă în sfera dreptului şi anume aceea de conturare a unor noi ramuri de drept, distincte, au determinat recunoaşterea dreptului mediului ca ramura de drept autonomă în sistemul de drept.

Dreptul mediului a apărut şi s-a dezvoltat având în vedere sarcini imediate şi de perspectivă încredinţate de societate, în funcţie de nevoile de protecţie a diferitelor elemente ale mediului ameninţate de dezvoltarea şi diversificarea industriei, de extinderea urbanizării şi modernizarea profundă în toate sferele vieţii sociale, de dezvoltarea agriculturii şi a transporturilor, înmulţirea surselor de poluare şi sporirea gradului de nocivitate şi persistenţă a acestora.

Importanţa deosebită ce se acordă soluţionării problemelor de mediu a impus o legislaţie distinctă care treptat s-a constituit într-un subsistem juridic propriu, pentru desemnarea căruia, în literatura de specialitate se folosesc diferite denumiri ca: „dreptul mediului înconjurător", „dreptul protecţiei naturii şi mediului", „dreptul ecologic", „dreptul ambiental", „dreptul mediului", etc.

1.2.2. Obiectul dreptului mediului

Ca ramură distinctă a sistemului de drept, dreptul mediului reglementează acele relaţii sociale care iau naştere în procesul de protecţie, conservare şi dezvoltare a calităţilor naturale ale mediului.

Specificul obiectului reglementării juridice constă în legătura directă a relaţiilor sociale reglementate de normele dreptului mediului cu protectia mediului, care este o activitate umană conştientă, fundamentată ştiinţific, îndreptată spre realizarea unui scop concret, constând în prevenirea şi combaterea poluării şi menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.

1.2.3. Metoda de reglementare

Metoda de reglementare în dreptul mediului constă în poziţia sau atitudinea pe care statul o alege pentru reglementarea relaţiilor sociale de mediu. Relaţiile sociale privind protecţia şi dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme imperative, obligatorii, de la care nu se poate deroga. Caracterul imperativ vizează toate normele, atât cele preventive şi defensive, cât şi cele represive şi reparatorii care reglementează raporturile juridice de mediu.

Statul intervine în mod autoritar şi direct în reglementarea juridică a raporturilor sociale de mediu datorită faptului ca protectia şi dezvoltarea mediului reprezintă o problemă de interes naţional.

Fisiere in arhiva (1):

  • Dreptul Mediului.doc

Alte informatii

Universitatea Română de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea