Ecologie

Pădurea se caracterizează prin următoarele aspecte (Florescu I.I., 2004):

- suprafaţă mare de teren;

- complexitate şi diversitate constitutivă;

- rezistenţă;

- vigoare,

-stabilitate şi perenitate;

- eficacitate ecologică, socială şi economică.

- Pădurea – grupare deasă de arbori, care trăiesc în strânsă interdependenţă între ei, cu celelate plante şi animale şi cu condiţiile de mediu, realizând o complexă şi unitară comunitate de viaţă, capabilă să îndeplinească funcţii social-economice (Negulescu E.G.şi colab., 1973, citat de Florescu I.I., 2004).

ECOSISTEMUL FORESTIER (Florescu I.I., 1981)

Energie radiantă

Alte forme de energie

Habitat forestier

Sistem silvotehnic

Import silvotehnic

Export produse

Clima

Sol+

Roca mamă

Relief

Producători

Arboret

Subarboret

Seminţiş

Consumatori

Erbivore

Carnivore

Omnivore

Reducători

Vegetali

Animali

Pătura erbacee

CARACTERISTICILE ARBORELUI

- Arborele prezintă următoarele caracteristici (Florescu I.I., 2004):

- Participă în alcătuirea şi organizarea structurală, schimburi trofice şi energetice, funcţionarea , stabilitatea , perenitatea, capacitatea bioproductivă, evoluţia şi sistematica pădurii şi valoare ecologică, socială şi economică;

- Reprezintă elementul constitutiv cel mai impunător;

- Capacitate competitivă, dominând şi condiţionând celelalte populaţii biocenotice din cadrul pădurii;

- Imprimă o dinamică tuturor proceselor fiziologice la nivel individual şi biocenotic;

- Realizează procesul de fotosinteză;

- Valorifică cel mai bine potenţialul trofic şi energetic al staţiunii;

- Au o mare longevitate asigurând longevitate şi stabilitate pădurii;

- Sunt singurii producători de lemn de mari dimensiuni, cu cele mai bune însuşiri tehnologice.

ARBORELE (forma specifică şi forma forestieră)

Forma specifică:

- caracteristică arborilor izolaţi (a-molid, d- stejar);

- înălţimi mici, trunchiuri conice;

- Coroane bine dezvoltate aproape de sol;

- creşterile anuale sunt neregulate;

- lemnul trunchiului are multe noduri;

- arborii izolaţi fructifică cu 10-15 ani mai devreme.

Forma forestieră:

- tulpni inalte, cilindrice, drepte (b- molid, c- stejar);

- ramuri mai subţiri, volumul coroanei şi al sistemului radicular mai mic;

- creşterile anuale sunt mai regulate;

- lemnul este mai valoros şi se foloseşte la prelucrări industriale.

FITOCENOZA FORESTIERĂ

- Fitocenoza forestieră este constituită din următoarele etaje de vegetaţie (Negulescu şi Ciumac(1959):

- Etajul arborilor (arboretul);

- Etajul arbuştilor (subarboretul);

- Etajul puieţilor şi lăstarilor (seminţişul şi lăstărişul);

- Etajul ierburilor (pătura erbacee, pătura vie).

- a- arboretul; b- subarboretul; c- seminţişul şi lăstărişul; d- pătura erbacee.

ARBORETUL (Definiţie şi importanţă)

- În silvicultură: - arboretul reprezintă totalitatea arborilor care participă la constituirea unei păduri(Negulescu, 1959, 1973);

- În amenajarea pădurilor: - parte omogenă de pădure, în care ansamblul staţiune – vegetaţie are aceşaţi aspect (Rucăreanu, 1967);

- În mod obiectiv: - totalitatea arborilor componenţi dintr-o porţiune de pădure omogenă (Florescu I.I., 1981).

- Este un subsistem al pădurii în condiţiile în care puieţii ocupă o suprafaţă de minim 2500 m², realizează o desime şi se influenţează reciproc în creştere şi dezvoltare realizând starea de masiv.

- Starea de masiv este realizată când coroanele arborilor se apropie şi se întrepătrund şi se intercondiţionează, realizând astfel coronamentul arboretului.