Ecologie

1. Ecologia

Din punct de vedere etimologic, cuvântul ecologie provinde din grecescul “ecos” care înseamnă casă și “logos” - știintă, deci putem afirma că ecologia este o știință care se ocupă cu studierea casei, a habitatului. La esență această știință derivă din domeniul biologiei însă cu timpul,, odată cu cosntrientizarea populației asupra consecințelor degradării mediului, termenul de ecologie și-a lărgit semnificația devenind în multe cazuri sinonim cu protecția mediului, protejarea naturii etc.

Ecologia reprezintă știința care studiază relațiile dintre organisme și mediul lor de viață la nivel de individ, comunitate sau chiar la nivelul populației totale1. Termenul de „ecologie” a fost introdus în circuitul științific de către biologul german Ernst Haeckel (1834-1919) în lucrarea sa intitulată „Morfologia Generală a Organismelor” apărută în anul 1866 ca fiind „știința care studiază relațiie dintre organisme și mediul înconjurător, altfel spus, ansamblul condițiilor necesare existenței vieții pe pământ.”2 Adept al teoriei lui Darwin, Haekel în anul 1869, în cadrul unui discurs ținut la Universitatea de Jena, Germania, afirma: „Ecologia reprezintă știința care analizează ansamblul relațiilor directe și indirecte la care face referire teoria darwiniană în ceea ce privește lupta pentru supraviețuire”.3 Altfel spus, ecologia „studiază ansamblul relațiilor dintre organisme și mediul înconjurător”.4 Chiar dacă aceasta este cea mai des întâlnită definiție a ecologiei, Thus Eugene Odun o consideră ca fiind pre vagă preferând să definească acest termen ca fiind „știința care studiază structura și funcțiile naturii”.5

Un alt concept introdus în circuitul știintific este cel al chimistei Ellen Swallow Richards (1842-1911) și anume cel al „ecologiei economice” pe care îl definește în lucrarea sa „The Sanitation in Daily Life” ca fiind „studiul a tot ceea ce înconjoară ființa umană și efectele pe care acestea le au asupra vieții oamenilor.”6 Ellen își începe cercetările în anul 1886 când se alătură doctorului Thomas M. Drown (în locul profesorului Nichols care decedase) pentru o cercetare mai amplă (care a durat aproximativ doi ani de muncă intensă, autoarea afirmând ca lucrau 14 ore pe zi, 6 zile pe saptămână) a cărei scop era de a identifica cele mai puțin poluate ape (de suprafață sau nu) din SUA. În decursul celor doi ani au examinat peste 40000 de probe de apă care reprezenta 83% din sursele de apă potabilă a populației. Concluzia acestui experiment a fost exprimat în mod clar de către Ellen și anume „este greu să găsești un loc în această lume unde apa să nu arate efectele negative ale acțiunii umane.”7

În ceea ce privește poluarea solului și a aerului Frederick Clements, în urma cercetărilor sale ajunge la concluzia că plantele sunt un „super-organism”. Mai exact, Clements nu doar analizează speciile de plante ci și temperatura solului unde acestea se dezvolta ci și compoziția apei din împrejurimi, înclinația suprafeței terestre unde acestea s-au format, modul în care a fost expus sau ferit de intemperii au e razele soarelui etc. În acest fel, Clements a putut observa cum plantele se adaptează la orice schimbare, ceea ce l-a făcut să tragă concluzia că „natura tinde continuu spre o stabilitate, cu alte cuvinte, aceasta trăiește, se adaptează asemeni unei ființe vii, ea nu este doar o adunătură de atomi individuali.”8

Două mari tradiții au dominat ecologia în decursul timpului și anume:9

- Modelul „arcadian” - Gilbert White - acesta era adeptul unui trai simplu, a unei vieți modeste în care omul coexistă în pace alături de toate celelalte organisme. White își începe cărțile printr-o descriere amplă și armonioasă a locului său natal, înconjurat de o natură sănătoasă cu multe animale, păsări și insecte. Analizând lanțul trofic și relațiile puternice de interdependență între fiecare verigă al acestuia, autorul dă câteva exemple, exemple care din păcate sunt rezultatul observațiilor sale în ceea ce privește degradarea mediului și nu doar exemple ipotetice. Un prim exemplu este cel al râmei. Râma, pe lângă faptul că reprezintă o sursă pentru multe specii de păsări și animale, mai are rolul de a afâna pământul ceea ce este absolut necesar pentru a obține o producție agricolă favorabilă. O dată cu creșterea cantității de insecticide și pesticide utilizate, această creatură aparent dezagreabilă a început să dispară, afectând în primul rând fermierii, respectiv producția acestora. Apoi își manifestă îngrijorarea față de dispariția rândunicilor pe care le descrie ca fiind acele păsări care își fac cuibul lânga casa oamenilor, care nu încânta an de an cu cântecul și migrația lor atât de bine organizată și care nu numai că nu se ating de fructele și hrana noastră, ba chiar le protejează hrănindu-se cu gâzele și insecte ce se află în împrejurimi. Reducerea numărului acestora se datorează tot utilizării intensive a diverselor soluții care sunt toxice pe care fie le ingerează prin intermediul hranei fie nu le mai oferă nicio sursă de hrană.

- Modelul „imperial” - care este cel mai bine descris în lucrările lui Carolus Linnaeus - conform căruira omul prin muncă asiduă și inteligență (rațiune) poate să obțină din natură orice, mai exact poate să o domine după bunului lui plac.

Ecuația ecologistă actuală prespune un răspuns simplu și concret la întrebarea “omul sau natura mai întâi?”10 Desigur că răspunsurile la această întrebare nu au întârziat să apară atât în rândul celor care susțin că omului i se cuvine totul, că nevoile și dorințele omului s-au diversificat odată cu trecerea timpului iar nesatisfacerea acestora ar însemna o rămânere în urmă sau chiar un pas în spate în procesul dezvoltării umane, cât și în rândul celor care afirmau că viitorul omenirii în lipsa unor măsuri drastice de protecție a mediului înconjurător este unul incert. Interesante sunt și ipotezele lansate în urmă cu aproximativ două decenii de către omul de știință, medical, inginerul și consilierul NASA James E. Lovelock conform cărora:11

- Pământul este o ființă vie - un super-organism. Acestă afirmație a apărut prima dată în lucrarea sa intitulata “Gaia as Seen Through the Atmosphere” din anul 1971 având la baza analiza compoziței atmosferice a planetei noastre înaninte și după apariției vieții, precum și planetele Venus și Marte.