Cuprins
CAPITOLUL I
INTRODUCERE 2
ECOLOGIA: DE LA STIINTA LA CONSTIINTA 2
BAZELE STIINTIFICE ALE ECOLOGIEI SI PROTECTIEI MEDIULUI 3
SCURT ISTORIC AL DEZVOLTARII ECOLOGIEI CA STIINTA 4
DIRECTIILE DE CERCETARE SI RAMURILE ECOLOGIEI 5
CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE ECOLOGIEI MODERNE 6
CONCEPTUL DE ECOSISTEM 7
COMPONENTELE SI CONFIGURATIA SPATIALA A ECOSISTEMELOR 9
STRUCTURA TROFICA A ECOSISTEMELOR 13
RETELELE, NIVELELE SI PIRAMIDELE TROFICE 15
FUNCŢIILE ŞI DINAMICA ECOSISTEMELOR 16
CIRCULAŢIA ENERGIEI ŞI MATERIEI ÎN ECOSISTEME 17
FLUXUL DE ENERGIE IN ECOSISTEME 18
CICLUL APEI 21
CICLUL AZOTULUI 23
CICLUL CARBONULUI 25
CICLUL FOSFORULUI 26
AUTOCONTROLUL ŞI STABILITATEA ECOSISTEMELOR 28
CAPITOLUL II 30
CALITATEA MEDIULUI AMBIANT 30
CRIZA MEDIULUI INCONJURATOR 31
SURSE SI CAI DE RASPANDIRE A POLUANTILOR 31
PRIORITĂŢI ALE ECONOMIEI MEDIULUI AMBIANT 34
POLUAREA ATMOSFEREI 36
SURSE DE POLUARE ATMOSFERICA 36
EFECTE DIRECTE SI INDIRECTE ALE POLUARII ATMOSFEREI 37
MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE A POLUARII ATMOSFERICE 39
POLUAREA ŞI DEGRADAREA SOLULUI 40
STRUCTURA SI CAUZELE DEGRADARII SOLULUI 41
EFECTE ECONOMICE SI SOCIALE ALE DEGRADARII SOLULUI 41
METODE SI MIJLOACE DE PROTECTIE A SOLULUI 43
POLUAREA APELOR 44
SURSE DE POLUARE A APEI 45
EFECTELE POLUARII APELOR 46
MASURI SI STRATEGII DE PREVENIRE A POLUARII APELOR 47
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 50
CUPRINS 51
CAPITOLUL I
Extras din document
INTRODUCERE
Ecologia: de la ştiinţă la conştiinţă
Ca în cazul multor discipline, numele şi definiţia conferite ecologiei, spun mult pentru cei chemaţi să îi cunoască continutul şi să-i pătrundă semnificaţiile.
In privinţa denumirii, termenul de ecologie s-a impus în atenţia opiniei publice occidentale mai ales după 1970, iar în Europa centrală şi de est cu precădere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social precum celebrele „maree negre” ori accidente nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (26 aprilie 1986) au zguduit din inerţie opinia publică şi au introdus treptat ecologia în rândul preocupăilor individului şi comunităţilor. Se redescoperea astfel un concert şi un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuită biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de naştere 1866, pe când acesta funcţiona ca profesor la Universitatea din Jena. De altfel, prima sa menţiune cu valoare de certificat de naştere se gãseşte într-o notã de la pagina 8 a lucrãrii “Generalle Morphologie der Organismen” (Berlin, 1866), sub forma: “ sekologie ştiinţa economiei, modului de viaţã, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor”. Construit precum termenul de economie, cel de ecologie derivă, în parte, din rădăcina indo-europeană weik, care desemneazã o unitate socială imediat superioarã casei şefului de familie. Această rădăcină a dat sanskritul veah (casă), latinul vicus (cartierul unui oraş, burg) şi grecul oikos (habitat, acasă). Ca atare sekologie a fost construit pe baza a două cuvinte greceşti: oikos şi logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia reprezintă ştiinţa habitatului, respectiv o ramură a biologiei care studiază interacţiunile dintre fiinţele vii şi mediul lor. Dar, evident, semnificaţiile sale au fost mult amplificate şi diversificate de-a lungul timpului.
Nomen certus, pater incertus?
Parafrazând un celebru dicton juridic latin (mater certus, pater incertus) şi despre ecologie se poate spune că dacă numele îi este general şi unanim recunoscut, paternitatea acestuia este încă discutatã.
Astfel, într-o lucrare a lui P.H. Ochsen (The world ecology, Nature, vol. 129, 1959) a fost lansatã ipoteza că paternitatea termenului de ecologie ar trebui atribuită filozofului şi scriitorului american Henry David Thorean (1817-1862), contemporan cu cu E. Haeckel. Filozof transcendentalist, acesta a fost totodată şi unul dintre cântãreţii vieţii în naturã. După cum se ştie, transcedentalismul, ilustrat mai ales de filozoful Ralph Waldo Emerson (1803-1882), este o filozofie impregnată de panteism în care natura e percepută deopotrivã ca un mijloc de uniune cu Dumnezeu şi ca o sferă imperfectă unde se cuvine “transcede”. În societatea timpului, adepţii unei asemenea concepţii erau percepuţi ca nişte nonconformişti. Astfel, în cartea sa “Walden, sau Viaţa în pădure” H. D. Thoreau reconstituie experienţa reîntoarcerii sale pe pământ, care a durat peste doi ani: “m-am dus în pădure întrucât am vrut să trăiesc fără grabă să fac faţă numai forţelor esenţiale ale vieţii, să descopăr ceea ce aceasta poate să mă înveţe, sfârşind să constat, la ora morţii mele, că nu am învins-o”.
Această experienţă apropiată multor “expediţii” ecologiste actuale explică, în mare parte, eroarea de descifrare comisă în 1958 de editorii corespondenţei lui Thoreau. Astfel, aceştia au citit, din greşealã “ecology” (ecologie) acolo unde scriitorul-filozof scrisese “geology” (geologie) într-o scrisoare datatã 1 ianuarie 1858 şi adresată varului său G. Thatcher.
BAZELE SIINTIFICE ALE ECOLOGIEI SI PROTECTIEI MEDIULUI
Scurt istoric al dezvoltării ecologiei ca ştiinţă
Ecologia a luat naştere in a doua jumătate a secolului XIX ca urmare a unor necesitaţi economice ale societaţii umane. In acestă perioadă industria şi agricultura s-au dezvoltat vertiginos atrăgand după sine apariţia unor probleme majore legate de mediu. Astfel, exploatarea neraţională a resurselor naturale, defrişarea pădurilor in avantajul creşterii suprafeţelor agricole, creşterea demografică a populaţiei umane şi dezvoltarea intensivă a industriei, au dus la modificarea substanţială a climei şi solului.
In acest context a apărut necesitatea soluţionării problemelor legate de ameliorarea solurilor degradate, s-a impus nevoia studierii relaţiilor dintre plante şi sol, precum şi a multiplelor probleme legate de protejarea mediului înconjurător în vederea menţinerii sănătaţii omului şi asigurării vieţii pe Terra.
Termenul de „ecologie” a fost definit pentru prima data in anul 1866 de către zoologul german Ernst Haeckel drept „domeniul investigării şi cunoaşterii tuturor relaţiilor animalelor cu mediul lor anorganic şi organic de viaţă”. Din acest punct de vedere etimologic, termenul are inţelesul de ştiinţa care abordează studiul fiinţelor vii „acasă la ele”, definiţie care derivă din inţelesul de ştiinţă care abordeazăa studiul fiinţtelor vii „acasă la ele”, definiţie care derivă din inţelesul cuvintelor de origine greacă oikos (cu intelesul de casă, loc de viaţa sau loc de trai) şi logos (cu semnificaţia de stiinţa sau studiu). Pornind de la originea sa, se poate spune ca ecologia este stiinţa despre gospodărirea naturii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Ecologie si Protectia Mediului.doc