Extras din curs

În ziua de astăzi orientarea perfecţionării socio-economice are la bază o nouă concepţie filosofică şi morală asupra dezvoltării, axând sensul acesteia pe scop, adică pe implicaţiile sale socio-umane şi nu pe mijloc, adică pe factorii care o pot promova (creşterea economică, productivitatea, schimbarea tehnologică etc.).

Pentru ca necesităţile umane să fie satisfăcute permanent, este obligatoriu, ca o precondiţie necesară, dar nu şi suficientă, un sistem nou de raporturi om-societate-natură, nu numai pentru a asigura resursele naturale ale producţiei, ci, poate în primul rând, a asigura o viaţă civilizată, sănătoasă (generând plăcere de a trăi etc.).

Într-un context ca cel de mai sus, trecerea la noi sisteme, produse şi consumuri antropocentrice presupune un nou tip de dezvoltare care a îmbrăcat deja forma unui nou concept (model) numit „dezvoltare durabilă” (DD), sau uneori, dezvoltare sustenabilă (DS). Comisia Mondială asupra mediului şi Dezvoltării (WCED), cunoscută şi sub denumirea de Bruntland Commission (1987), definea astfel modelul DD:

„În esenţă, dezvoltarea sustenabilă este un proces al schimbărilor în exploatarea resurselor, direcţionarea investiţiilor, orientarea în dezvoltarea tehnologică şi schimbarea instituţională sunt toate în armonie şi intensifică atât potenţialul curent, cât şi pe cel viitor, pentru a satisface nevoile şi aspiraţiile prezente şi viitoare”.

Dezvoltarea durabilă reprezintă o nouă concepţie asupra dezvoltării ce mută accentul de la mijloc spre scop.

Complexitatea şi importanţa noului model sunt subliniate şi de faptul că ele circumscriu deja concepte considerate fundamentale pentru dezvoltarea societăţii şi mediului, cum sunt „societatea informaţională S.I. (information society), societatea cunoaşterii S.C. (knowledge society,knoledge based society) sau cel denumit „noua economie” (new economy) [52, 53].

Societatea informaţională (SI) este modelul construit pe influenţa crescândă a reţelelor de calculatoare, adică a noilor tehnologii din domeniul informaţiei globalizate, a comunicării şi controlului bazat pe acestea. Operaţionalizarea unui astfel de tip de societate presupune că achiziţia, copierea, transmiterea, incorporarea, manipularea, simularea şi gestionarea informaţiilor referitoare la fiecare aspect al vieţii colectivităţilor şi a indivizilor penetrează şi influenţează decisiv cursul evolutiv al vieţii.

Societatea cunoaşterii SC este tipul de societate clădit pe principii care presupun:

- extinderea şi aprofundarea cunoaşterii ştiinţifice şi a adevărului despre existenţă;

- utilizarea şi managementul cunoaşterii existente sub forma cunoştinţelor tehnologice şi organizaţionale;

- producerea de cunoaştere tehnologică nouă prin inovare, care devine determinantă pentru progres;

- diseminarea fără precedent a cunoştinţelor fundamentale.

Noua economie (NE) bazată pe cunoştinţe şi idei, în care factorul cheie al prosperităţii îl constituie gradul de implementare a conceptelor inovaţiei şi tehnologiei în toate sectoarele, vizează ţinte precum:

- plasarea în prim plan a obiectivelor şi nevoilor consumatorilor;

- fundamentarea concurenţei şi cooperării pe baza interacţiei dintre cerere şi ofertă;

- mărirea consumului de muncă de concepţie:

- suport fundamental pentru a asigura o societate sustenabilă din punct de vedere ecologic;

- trecerea pe primul plan a culturii şi cunoaşterii (inclusiv artistice, literare, etc.) în scopul promovării eticii şi moralităţii spiritului.

Plasarea conceptului DD la un etaj superior este susţinută de numeroase necesităţi şi constatări dintre care se amintesc:

- deplasarea dinspre SI către SC este considerată pe plan mondial ca o evoluţie necesară pentru asigurarea dezvoltării durabile în contextul noii economii bazate pe produse şi activităţi intelectual intensive, precum şi pentru realizarea unei civilizaţii socio-umane autentice;

- devine necesară realizarea unei dezvoltări durabile concentrate pe folosirea largă a tehnologiilor informaţiilor şi cunoştinţelor şi pe utilizarea şi dezvoltarea bazei de cunoştinţe;

- SISC devine o prioritate vitală şi strategic-decisivă pentru dezvoltarea durabilă a României şi integrarea ei europeană şi euroatlantică.

Optimizarea modelului DD este o ţintă extraordinar de dificilă, deoarece, în fond el se referă la un macrosistem multidimensional în componente şi complex în intercondiţionările existente între aceste componente.